ARTE PERFORMATIVE

Teza dramaturgului este că iliberalismul, aici trumpismul, este produsul democrației, al libertăților, drepturilor civile și rețelelor sociale.

Ediția a 34-a a Festivalului Național de Teatru (18-28 octombrie) s-a deschis cu „Dance Me!”.

Tema conviețuirii româno-maghiare în Transilvania apare cu regularitate în teatrul produs în această regiune, în special în zona independentă.

Se schimbă și generațiile, tinerii ajung în poziții de putere și decizie de unde pot aduce un suflu proaspăt unor instituții teatrale vechi.

Deși părea că interesul pentru vizionarea unor creații teatrale ca produse video a dispărut, s-a păstrat totuși, în varii formule și spații, ideea de a oferi publicului larg spectacole înregistrate sau transmise în direct.

Dar să revenim la Powerpuff Girls și mai ales la Sugar, spice and everything nice.

Montarea lui Thomas Ostermeier la TNB a stîrnit multe reacții critice: de la cele feministe la cele de inadecvare cu vremurile contemporane, pînă la cele de inconsistență logică.

Contextul este important pentru că fiecare spectacol prezentat în WF se raportează la realitatea politică.

M-am întors la Teatrul Masca, teatru de cartier, de mai multe ori în ultima vreme.

În APOLLO PARTY BUN BUN TITLU FINAL, este mult mai puternic accentul pe efectele negative ale pandemiei în plan personal.

Dincolo de metafora mai mult sau mai puțin viabilă ca decriptare, Pterodactili este un text despre eșecul familiei contemporane ca cuib protector al ființei umane, despre morală și ipocrizie socială

Funcția lui Horatio, de prieten al lui Hamlet, martor al istoriei și purtător al memoriei, este preluată de spectatorii cu care prințul vorbește direct.