Clandestin și subversiv
Mai vechiul „lunetist” al lui Hondrari a revenit, iată, și-și vînează ager cititorii, la propriu și la figurat.
Mai vechiul „lunetist” al lui Hondrari a revenit, iată, și-și vînează ager cititorii, la propriu și la figurat.
Direcţia poetică dominantă a Angelei Marinescu s-a axat întotdeauna pe o autoviolenţă de profunzime
Cititorii de SF vor fi atrași de premisa inedită și vor rămâne captivi datorită narării îndrăznețe.“ PUBLISHERS WEEKLY
Despre cartea de debut (în poezie) a autoarei am scris deja în revista de față. Mă voi referi în continuare la celelalte două.
Vreau să nu uitați un lucru: mai mult decât orice, aceasta este o poveste de iubire. Să nu care cumva să uitați asta vreo clipă.
Calea și Adevărul se găsesc în metoda științifică, ce controlează interacțiunile dintre teorie, observație, măsurătoare, experiment și simulare.
Prix Goncourt / Premiul Goncourt este cel mai vechi și mai important premiu literar din Franța și una dintre cele mai prestigioase distincții literare din lume.
N-or fi fost părinţii ideali, se-nţelege, dar nici tinerii nu par mai breji.
Oare chiar e necesar să-ți putrezească și viața, și trupul în pușcărie?
Firește că un astfel de subiect nu poate fi nici măcar schițat corespunzător într-un spațiu tipografic limitat.
Pe măsură ce tehnologia a făcut răspîndirea informațiilor mai ușoară ca oricînd, atenția a devenit o resursă rară
Am auzit de câteva ori aici salutul servus, pe care nu l mai auzisem din copilărie — la bunici era singura formă de salut.
Cred, de asemenea, că autorului un astfel de exercițiu nu i-ar fi fost peste mînă.
Mai multe cărămizi, mai multă semnificaţie, mai multă răbdare: bătrîneşti, dar necesare observaţii, totuşi.
Cînd nu ne jucam prin praful uliței încă neasfaltate, ne petreceam ziua unul la altul.
O analitică credibilă a problematicii de cuplu nu e ușor de pus în poveste fără a cădea în patetic, în fals sau în ridicol, n-a fost cazul lui Mihai Radu
Aceste două instituții au deja un rol clar determinat în cultura română.
Să mizeze pe sentimentele noastre e o posibilitate, nu o obligație.
La urma urmei, ce ştiu eu despre oameni ca el? (...)
Univers al intrigilor şi al trădărilor generalizate, respirînd la tot pasul suspansul clandestinităţii
Cartea lui Bhattacharya îl prezintă pe John von Neumann cu o aură de supererou
Dintr-un complex de slabă receptare, probabil, sau din nevoia pură de revizuire, O moarte cum tu nu ai putea avea preia cu modificări minime aproape toate povestirile din 2018
Trecînd peste partea anecdotică ce a conferit un aer legendar Ieudului fără ieșire (1994), trebuie spus că în această primă carte nu doar se prefigura evoluția lirică ulterioară a lui Ioan Es. Pop, ci se avansa un nou tip de autenticitate (nou în anii ’90
Îmi plăcea să încerc să surprind pe hîrtie ce vedeam în lumea din jur, cu ajutorul creioanelor colorate și cerate
Doar că întunecarea, din cauza ascuţirii văzului, nu mai e un pachet compact de beznă
Dintre acestea, cea mai cunoscută este Cum să nu greșești. Puterea gîndirii matematice.
Într-un articol anterior, menționam ciocanul lui Maslow, propunîndu-mi să tratez un subiect de literatură cu o limitare autoimpusă: mintea de matematician.
Era doar încă un act din viața sa picarescă, ce începuse cu o faptă reprobabilă, atunci cînd abia ajunsese la statutul social de bărbat.
O corporatistă nu poate să termine o ficțiune începută din cauza sarcinilor de serviciu.
Cu asemenea biografie, e de înțeles că Anton Pann a făcut pînă acum obiectul mai multor romanțări. Prima și ultima, documentate, e drept.
În ceea ce-l privește pe Ștefan Manasia, poezia lui a fost pusă în legătură cu un anumit discurs așa-zis șamanic, ce presupune inițiere și libertate.
Mă bucură interesul traducătorilor străini și al regizorilor de teatru pentru povestirile apărute aici, indiferent de cît de începători sînt autorii și autoarele lor.
Îndrăznesc să afirm de la bun început că cea mai radicală schimbare s-ar traduce prin ficționalizarea treptată a realității
Motivul pentru care stăm mereu cîteva zile în Nairobi este aprovizionarea.
Fragment din volumul de povestiri „Ultimul vis”, traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru, recent apărut în Colecția „Folio” a Editurii Litera.
Pentru Wallace lucrurile stăteau altfel.
Acţiunea se desfăşoară în Cluj, dar sentimentul că nu acest detaliu geografic contează aici cu adevărat devine nu mai puţin pregnant.
De exemplu, în chiar primul capitol, intitulat „Un lucru este fie adevărat, fie nu”, aflăm despre post-adevăr, o atitudine dăunătoare și fundamental împotriva obiectivității care stă la baza științei de orice fel.
Stela e un fel de one woman show, unde materia epică se aglutinează în jurul unui personaj feminin (sînt și altele, dar eroina e centrul din care celelalte radiază contrastant), construit special la limita mediocrității.
Mi-a fost întotdeauna greu să accept argumentul unei „origini naturale” a conflictului dintre generații.
Marguerite se învîrte în jurul regelui și taie în gol, ca și cum ar avea în mîini foarfeci invizibile.