LA ZI ÎN CULTURĂ

Dosarul de supraveghere al Hertei Müller dezvăluie informaţii impresionante despre tacticile, metodele şi tehnologiile folosite de Securitate.

Proiecțiile legate de viitor sînt puse în legătură cu frica de necunoscut, cu temerile legate de noua ordine sufletească și emoțională.

Filmul este un SF distopic cu distopia îndulcită, produs în limbajul și cu resursele blockbuster-elor.

Adolescence nu este doar un serial. E un exercițiu semiotic. O propunere radicală de a înțelege nu ce s-a întîmplat, ci cum semnificăm ceea ce s-a întîmplat.

Mi-a hoinărit îndelung prin minte o temă sociologică pe care o asimilez fix aspectului labirintic pe care îl poate căpăta plimbarea printr-un bazar aglomerat.

Soarele negru e, de departe, unul dintre cele mai bune romane ale anului 2024, de nu chiar cel mai bun.

Mark și Anastasia Dark ajung să se întîlnească într-o scenă în care primul se întreabă dacă sinuciderea nu e o alegere mai bună decît viața cu un chip neuman.

Există ceva profund satisfăcător în a-mi transforma ideile în lucrări textile.

Dacă admitem că „rememorarea copilăriei e mai mult decît copilăria”, atunci așezarea în cuvinte a aceleiași povești de viață devine mai mult decît simpla poveste.

Un scriitor are nevoie de premii. Iar Goncourt-ul oferă aceeași recunoaștere pe care i-ar oferi-o unui politician funcția de prim-ministru.

Incertitudinea nu se referă numai la un moment de timp sau o coordonată spațială ulterioară, ci și la prezent.

Parthenope se construieşte ca o panoramare lentă asupra coastelor sufletului ei.

Urmează la Clubul Control vizite ale unor delegații punk din Brighton.

Este o formă de teatru care documentează și dă glas comunităților.

Doamne, titlul celei de-a doua părți, conferă cărții un paroxism al trăirilor, rod al diverselor acumulări, dincolo de rama războiului.

L’Amour ouf este clasicul bad boy meets smart girl, dar mai thriller.

La 11 ani distanță, Dobrescu recidivează cu un follow-up numit Fiare noi.

Velica Panduru a creat decoruri și costume pentru mai bine de 80 de spectacole de teatru, film și operă.

În Băieţii n-au voie să plîngă, vulnerabilitatea este însuşi laitmotivul cărţii, grefată pe profilul romanţios al unui adolescent.

Distincția dintre cord și inimă se impune imediat, ca să delimitezi necesar organul cu funcțiile și problemele sale de metaforă.

Pentru cei care l-au cunoscut pe artist drept alchimist libertin, următoarele două proiecte vor fi mai potrivite.

Chiar dacă par modeste sau comune, fructele au avut mereu savoarea descoperirii.

Frica vine și din relațiile cu ceilalți, cu istoria trecută sau recentă, situate toate sub iminența suferinței, a crizei, a morții, a diformităților fizice.

Cele două regine, Elizabeth I a Angliei și Mary a Scoției, reprezintă fața și reversul puterii.

Pădurile sacre sînt în general păduri bătrîne, mereu populate de animale periculoase pentru om și de ființe supranaturale.

E momentul corespondențelor în avalanșă și al memorialelor faste, încărcate de sens.

Cînd ne compară cu cineva, să o facă pe baza a cum ne sună muzica, iar nu pe baza faptului că sîntem niște femei care cîntă și ele punk.

Nu poți să fii cowboy pe un teren de un un hectar! Dar cum să aperi întinderile nesfîrșite cînd lumea devine tot mai aglomerată?

Așadar, cronologic, prima întîlnire de neratat este cu expertul finlandez Ari Pokka.

Îmi vin idei și de multe ori nu știu ce-i cu ele

Cînd eram în liceu mergeam la multe concerte.

Prietenia e ca o mînă sau ca un picior

Nu intenționez să transform întreg textul într-o recenzie comparativă a evenimentelor din 7-8 octombrie 2023 și 12-13 octombrie 2024.

Libertatea e un cuvînt mare. De el se tem toate inimile, dar e tot ce avem

De aceea m-a preocupat întotdeauna să scriu despre ce se întîmplă în interiorul familiei.

„Cred că artiștilor le este de cele mai multe ori imposibil să separe munca de atelier de viața personală.”

. Și pot spune cu cea mai mare sinceritate că nu a fost și nu este o cale ușoară, dar pentru mine a fost și este unul dintre cele mai frumoase și intense lucruri care mi s-au întîmplat pînă acum.

Tadeusz Kantor are ceva de artist primordial în fața lumii pe care o ghidează cu grijă, punct cu punct.

De aceea, am căutat ca textele să reprezinte cît mai autentic toate vocile implicate în acest proces.

„Actul de a picta în sine mi se pare o bună metaforă pentru cum îmi place să trăiesc.”

În mare parte din Jurnal, Sebastian aşteaptă ziua cea mare în care Ionescu, Eliade, Cioran şi Petrescu îşi vor arunca legăturile de la ochi şi vor îmbrăţişa din nou umanismul.

Trebuie să mă indispună atelierul ca să pot lucra în el. Lucrez și am plecat.