LA ZI ÎN CULTURĂ

Tadeusz Kantor are ceva de artist primordial în fața lumii pe care o ghidează cu grijă, punct cu punct.

De aceea, am căutat ca textele să reprezinte cît mai autentic toate vocile implicate în acest proces.

„Actul de a picta în sine mi se pare o bună metaforă pentru cum îmi place să trăiesc.”

În mare parte din Jurnal, Sebastian aşteaptă ziua cea mare în care Ionescu, Eliade, Cioran şi Petrescu îşi vor arunca legăturile de la ochi şi vor îmbrăţişa din nou umanismul.

Trebuie să mă indispună atelierul ca să pot lucra în el. Lucrez și am plecat.

Am citit Despre clovni imediat ce am ajuns acasă după prima mea vizită în România.

Eu sînt optimist și cred în continuare că literatura română produce opere bune pentru export.

Da, cu oameni aduși, cu tot tacîmul.

Multă lume încă nu ştie că, de fapt, eu am plecat legal din România

Adevărul este că acest personaj a existat cu adevărat și a purtat acest nume, cam bizar, ce‐i drept, Strohschneider, adică „tăietor de paie“.

Miriam Răducanu a creat protocoale de învățare creativă

Kyuka e un film sensibil și intim, ce zici?

De-a lungul anilor, am încercat ca, atunci cînd nu sînt în turneu, să am o viață cît se poate de obișnuită.

Proiectul „Marea Neagră“ a început în 2010 cu o călătorie de patru luni prin țările din jurul Mării Negre.

„Este foarte ușor să denaturezi realitatea în meseria asta. Chiar și UNATC-ul creează iluzii, de foarte multe ori, din păcate.”

„Filmele nu trebuie să transmită mesaje. Dacă vrei mesaje, te duci matale la poștă”.

Nu mă pricep la jocul cu „favoritele”, dar în acest moment, cînd îți răspund la întrebări, chiar la miezul nopții, aș zice că mi-ar plăcea să intru într-o fotografie cu Bettie Page realizată de Irving Klaw.

Folosind îmbinarea dintre fotografie și bandă desenată, cartea dezvăluie efectele devastatoare ale războiului, precum și curajul medicilor care salvează vieți.

Corporațiile propun o paletă largă de astfel de activități

În mod ciudat, vara, Bucureștiul nu e foarte diferit de orașul în care am crescut cînd eram mică.

Încercăm să oferim Cuba din diverse dimensiuni, din diverse senzații.

Drumul acesta surprinzător pentru cei din jurul meu, de la o facultate la alta, a fost presărat cu niște spectacole bune

Un omagiu în memoria unui mare artist este şi Festivalul de Teatru şi Film „Şerban Ionescu“

Cînd am scris outline-ul filmului, am lucrat foarte mult ca să reuşim să avem o poveste credibilă care poate fi confundată cu realitatea

În paralel cu facultatea am urmat cursuri de arte decorative la Școala Populară de Arte.

Esbjörn Svensson Trio au fost un fenomen neegalat.

Între mine și Alice au existat cîteva lucruri în comun.

Următorul nostru țel vine tocmai în susținerea acestui demers: ne dorim să înființăm un atelier de restaurare și o bancă de materiale, cu ajutorul căreia să dăm o mînă de ajutor atît în ceea ce privește know-how-ul.

Pentru mine, fotografia a evoluat semnificativ în ultimul timp, devenind un mediu prin care pot explora și exprima concepte complexe

Un răspuns simplu ar fi: de întreaga comunitate, în interiorul căreia el face acest balet pe sîrmă, și de Gheorghiță.

La Malmaison, expoziția se dezice aparent de sindromul white cube-ului în favoarea unei sere care, pe lîngă plante, susține și lucrările dispuse în labirint.

Am citit cartea A fost ca-n filme: cea mai mare afacere a Securității ca pe un roman polițist.

Mă gîndeam, deci, că va fi destul de interesant să revăd opera lui, așa, desfăcută, întinsă, expusă la scară mare, însă într-un registru monoton, previzibil, pe aceeași frecvență emoțională.

Remarcabile sînt cele cîteva arte poetice ale cărții cu titlu expresiv.

Bologna este locul unde toți cei din industria cărților pentru copii se adună și unde este expus tot ce a apărut mai bun în lume în ultimul an.

Povestea pleacă din întrebări pe care Miruna și cu mine ni le-am pus, amîndoi fiind în ipostaze duble – și cea de copii (ai părinților noștri), și cea de părinți (ai copiilor noștri).

Habar n-aveam ce era un atac de panică. Se întîmpla acum mai bine de douăzeci de ani.

Cînd se instalează, degradează eul și, în cele din urmă, eclipsează capacitatea de a da ori de a primi afecțiune

Urmează mai multe lovituri, în gît, în piept, în ochi, peste tot. Simt cum mi se înmoaie picioarele şi mă prăbuşesc.

Muzeul Abandonului este un proiect independent muzeal, digital și participativ, despre fenomenul abandonului copiilor, dar într-un context mai larg al culturii abandonului generalizat

Mi s-a spus de multe ori că aceste note ajută, mediind întîlnirea spectatorilor cu filme pe care, altminteri, nu știu „de unde să le apuce”.

O vizită la Viena în 1900 însemna înfruntarea unuia dintre cele mai captivante, diverse și derutante centre urbane pe care le-a cunoscut lumea.