Cowboy în zilele noastre

● Yellowstone (2018-2024), serial în cinci sezoane, accesibil integral pe SkyShowtime și parțial, doar primele trei sezoane, pe Netflix, creat de Taylor Sheridan și John Linson.

„Omul natural al lui Rousseau, acel simbol al libertății neînfrînate care a captivat imaginația întregului secol al XVIII-lea, a pătruns triumfal în pădurile Americii ca vînător îmbrăcat în piei de animale, pentru a ieși, un secol mai tîrziu, în Marile Cîmpii, în versiunea cowboy-ului american”, scria pe la jumătatea secolului trecut M.W. Fischwick, unul dintre pionierii studiilor de pop culture. E indiscutabil că figura cowboy-ului și filmele western nu ar fi putut avea un asemenea universal succes dacă nu ar fi exprimat ceva profund și aspirațional despre condiția umană în genere. Ideea omului autosuficient, care se ferește de arcanele societății „civilizate”, dar care, la o adică, atunci cînd se confruntă cu ele, e drept și înțelept, liber sufletește și trupește, dar sensibil, om care pare că răspunde chemării unui destin ce se configurează mereu la orizonturi, este, într-adevăr, irezistibilă; este mai mult decît un proiect, este un vis.

La finalul veacului al XVIII-lea, cowboys erau denumiți cei care furau vitele celor care se îndeletniceau cu creșterea și negoțul acestora. Cam pe la 1830, cowboys au început să fie numiți cei care erau angajați de negustori să mute turmele dintr-un loc în altul, de regulă spre orașe și tîrguri în zona Rio Grande. Cînd Texasul a fost anexat de Statele Unite (în 1845), volumul comerțului cu vite a crescut, la fel și nevoia de a le mîna încă mai departe, spre New Orleans, ca să fie suite pe ambarcațiuni și să fie transportate pe Mississippi, spre nord. Astfel, figura cowboy-ului, cel care mînă vitele dinspre cîmpii și ferme spre tîrguri și porturi, a devenit cunoscută în toată America. De aici încolo, imaginația, aspirația și, desigur, unele fapte reale petrecute în spațiile texane, povestite și repovestite, au construit mitologia. În 1887, un anume Prentiss Ingraham a scris primul roman cu cowboy – o carte socotită astăzi mult prea rasistă. În orice caz, mitul cowboy-ului trecuse deja oceanul în 1899, cînd istoria filmului notează primul western pe peliculă – Kidnapping by Indians, realizat în Anglia. Primul film western american nu va întîrzia; The Great Train Robbery va fi realizat în 1903, interesant, ca un fel de remake al unui film englezesc ieșit pe piață în același an.

Într-o istorie de mai bine de un secol, cowboys și filmele despre ei s-au schimbat, după cum viața de cowboy s-a schimbat. Una dintre temele majore ale westernurilor de azi este tocmai asta: cum se schimbă viața de cowboy și ce reacții stîrnesc aceste schimbări. Probabil că cea mai mare schimbare, care poate duce chiar la dispariția cowboy-lor, este dispariția marilor ferme. Nu poți să fii cowboy pe un teren de un un hectar! Dar cum să aperi întinderile nesfîrșite cînd lumea devine tot mai aglomerată, iar dezvoltările imobiliare, de infrastructură sau de exploatare a subsolului sînt de neoprit? Afacerile sînt tot mai complexe, impozitele tot mai mari, iar cowboys, oameni simpli prin definiție, sînt ce sînt tocmai pentru că se țin departe de toate aceste determinații ale lumii moderne. Pe vremuri, cowboys erau oamenii frontierei, erau cei care duceau alți oameni tot mai departe, erau, într-un fel, antemergători – veneau din necunoscut ca să meargă în necunoscut. Astăzi, nu mai există necunoscutul care-i marca destinal și cowboys fac mai degrabă figura unor reacționari, conservatori intratabili, oameni anacronici care nu vor cu nici un chip să meargă în rînd cu vremurile.

Poate că cea mai interesantă producție a ultimului deceniu în seria westernurilor care vorbesc despre cowboy-ul de azi este serialul TV Yellowstone. Saga de anvergură shakespeariană, Yellowstone este scris de Taylor Sheridan, care, înainte de a se fi descoperit ca excelent scenarist, a fost și a rămas un cowboy. Sheridan scrie despre ceea ce știe direct – viața de cowboy în anii 2020, într-un ranch amenințat din toate părțile. Strădania lui John Dutton (jucat de Kevin Costner) de a păstra integritatea imensului său ranch poate părea multor contemporani stupidă. Dacă tot nu se mai poate susține economic și dacă tot ai atîtea oferte să vinzi părți din ranch, de ce nu iei banii și scapi de griji? Așa gîndește un om de azi. Numai că Dutton gîndește ca un cowboy și știe bine că dacă proprietatea se micșorează, viața de cowboy se stinge. Spațiile largi, vaste, nesfîrșite sînt singurul mediu de viață posibil pentru cowboy. Sigur că există lei și în grădini zoologice și la circ, dar leii trăiesc numai în spațiile sălbatice și nestăpînite. Așa e și cu cowboys.

El luptă pentru pămînt ca și cum luptă pentru un mod de viață, singurul pe care îl cunoaște și pe care nu vrea să-l abandoneze. Are alături pe fiica sa Bethany (Beth), pe fiul său Kayce și, cel puțin pînă la un moment dat, pe celălalt fiu al său, Jamie. Relațiile din interiorul familiei sînt, cumva, specifice zilelor noastre, cu complexe, vinovății și lașități, dar și cu loialități trăite cum știm noi, cînd relativ, cînd absolut. Dragostea există, dar e atît de distorsionată uneori, că nu-ți dai bine seama dacă mai e dragoste; doar ura există în formă pură, știută așa cum e de cînd lumea. În cele din urmă, familia și tot restul trec pe planul secund, căci marea victorie din finalul serialului se referă tot la pămînt. Familia pierde proprietatea, se destramă, pater familias moare, ferma se lichidează, dar ranch-ul rămîne intact, neatins de capitalismul modern. Unii au numit Yellowstone un Godfather dus în lumea cowboy-lor din Montana, în 2020. Pe undeva, asemănarea se susține. Tot despre o familie asediată este vorba, tot despre același gen de demoni se vorbește, vedem tot un „Don” încercat, ascultat și respectat. Doar că, dacă în privința familiei Corleone nu ai nici o ezitare să-i numești mafioți, în cazul familiei Dutton e greu să spui, într-un cuvînt, ce tipologie reprezintă. Astfel, cowboys, probabil cea mai ușor identificabilă tipologie în istoria filmului, devine tot mai greu de identificat astăzi. În fond, ce mai e un cowboy în 2025?