MAGA – o „perestroika” pe dos?

Istoria nu oferă prea des exemple pentru ceea ce fac Trump și oamenii săi săptămînile acestea. Revoluții interne – progresiste sau conservatoare –, schimbări bruște de direcție ordonate de puterea supremă s-au mai văzut desigur, nu o dată, mai ales în epoca modernă. Dar rareori ele par a fi fost dirijate împotriva a chiar ceea ce țara respectivă construise metodic, sistematic, de-a lungul a cîteva generații și care, în general, îi asigurase superioritatea, chiar dominația mondială. Dezorganizînd serviciile federale în numele economisirii, slăbind instituțiile, inclusiv cele asociate securității naționale, producînd turbulențe ale burselor, lovind, prin taxe vamale, în aliați (precum Canada, Mexic, UE) mai sever decît în adversari (China, Rusia), susținînd fățiș Rusia în detrimentul Ucrainei (adică pe inamic în detrimentul prietenului și pe agresor în detrimentul agresatului) în numele unei păci deocamdată fictive, administrația Trump pare mînată de o forță irepresibilă de a demola singură aproape tot ceea ce a făcut puterea Americii în ultimele decenii. Ea pune în discuție pînă și instituțiile internaționale create sau inspirate chiar de ea – NATO, ONU.

Mai mult, prin asemenea acțiuni, Statele Unite își abandonează prețiosul lor soft power și prestigiul internațional derivat, devin suspecte de autoritarism intern și de pactizare cu autoritarismele din diferite alte țări. Ce a devenit, în numai cîteva săptămîni, „liderul lumii libere”, care pare acum partenerul lui Putin? Pe scurt, avem imaginea aproape neverosimilă a unui „imperiu” care se autodistruge, nimicindu-și sistematic propria fundație și făcînd jocul inamicilor. S-a mai văzut așa ceva vreodată? Da.

Acum 35-40 de ani, lumea a cunoscut ceva similar sub unele aspecte, chiar dacă diferit sub altele: pieirea prin implozie a URSS și a sistemului sovietic. Pare bizar și totuși Trump acționează ca un Gorbaciov „inversat”. Acesta, folosindu-se de uriașa putere a secretarului general al partidului comunist, a distrus sistemul comunist vrînd să-l reformeze radical, revenind la o neverosimilă formă inițială, presupus superioară. A „deschis” sistemul osificat într-atît prin „perestroika” și „glasnost”, încît acesta a intrat în deriva care avea să ducă în final la dizolvarea URSS și la desființarea dominației sovietice în Europa de Est. Or, iată că și Trump se folosește de puterea mare, adesea arbitrară a președintelui SUA, pentru a „reforma” sistemul, considerat bolnav, și revenind impulsiv și brusc la o Americă, chipurile, „măreață” din trecut; dar deocamdată ceea ce se vede cel mai bine sînt disfuncțiile, haosul și, nu o dată, „închiderea”.

Analogii sînt și pe plan internațional: Gorbaciov a anulat „doctrina Brejnev”, deschizînd poarta exploziei sistemului statelor din Pactul de la Varșovia. Trump, la rîndul lui, sugerează că NATO este depășit și îl fragilizează, știrbindu-i credibilitatea. Gorbaciov începuse să trateze serios cu Occidentul, sperînd să consolideze situația URSS, dar de fapt slăbind-o, așa cum s-a văzut mai apoi. La fel, Trump pare dispus să negocieze cu Rusia, fie și sacrificînd Ucraina, numai pentru a obține pacea, dar e probabil că va compromite și America, și posibilitatea păcii. Chiar dacă în alt mod, își va servi adversarii geopolitici și va lovi în prieteni. Ideologic, Gorbaciov nu era un liberal, ci voia „să revină la Lenin”. Și Trump, prin MAGA, e un antiprogresist: revoluția sa înseamnă întoarcere în timp, la o Americă ideală și la fel de imposibilă, azi, cum era și „socialismul cu față umană”. Amîndoi sînt lideri autoritari, nedemocrați, care folosesc puterea imensă de care dispun pentru a jugula opoziția internă și a împinge mai departe reformele în care cred ei și adepții lor. Ambii dispun – cel puțin pentru o vreme – de o susținere populară. În cazul sovieticului, aceasta avea să dispară în cîțiva ani. Cît va mai dura ea în cazul lui Trump – nu știm, dar mă îndoiesc că va fi de durată.

Bineînțeles, nu putem ignora diferențele și mai ales diferența esențială: „perestroika” lui Gorbaciov a distrus „societatea închisă” comunistă în interiorul URSS și sistemul comunist internațional. Invers, Trump pare să-și propună să distrugă „societatea deschisă” (pe care el și adepții lui o stigmatizează sub sigla „Soros”), restaurînd sau susținînd o „societate închisă”, fascistoidă, deopotrivă în interiorul și în afara Statelor Unite. Dar chiar și această opoziție polară nu face decît să sublineze anumite analogii istorice între demersurile voluntariste ale celor doi lideri. Să fie MAGA un fel de „perestroika” cu sens invers, aplicată unei societăți care, din multe puncte de vedere, a fost mereu la antipozii societății sovietice?

Știu că mulți vor critica această analogie, probabil pe motiv că istoria este determinată de transformări economice, sociale, tehnologice, comunicaționale etc., mai curînd decît de voința liderilor marilor puteri. De acord: totuși, cred că rolul personalităților în anumite momente poate fi decisiv, fie și ca purtător al unor forțe istorice imense de natură socială, economică, tehnologică, civilizațională, care altminteri, lipsite de coagularea produsă de personalități, s-ar dispersa și ar acționa difuz și treptat.

S-ar putea spune însă și că n-ar trebui să confundăm dorința oamenilor și a popoarelor de libertate, caracteristice anilor 1989-1991, cu frica oamenilor de libertate, manifestată în zilele noastre, deopotrivă în America și în diferite părți din Europa. Nu le confundăm. Le consemnăm și le privim fascinați pe ambele, și constatăm că tocmai opoziția lor creează analogii nebănuite. Și mai consemnăm că purtătorul dorinței de libertate a fost pentru o vreme liderul unei supraputeri care cumva s-a sinucis politic, în timp ce promotorul celuilalt sentiment, frica de libertate, susține acum cealaltă forță. Se va sinucide prin el și cealaltă supraputere?