Moment aniversar la Teatrul „Luceafărul” Iași

Sînt în fața scenei din sala mare a Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași, unde Găina se pregătește să transmită un anunț de maximă importanță, secondată de cele două Oi care țin un televizor improvizat și semnalizează sonor cu melodia din Războiul stelelor. În jurul meu, copii prea mici ca să știe de Darth Vader vorbesc cu personajele, le răspund, le pun nume, le dau indicații, observă fiecare detaliu și, mai ales, aplaudă. Aplauzele copiilor sună diferit, aveam să aflu ulterior, într-o vizită la cabine, de la Liliana Mavriș Vârlan, una dintre cele mai longevive și uluitoare actrițe ale teatrului. Mîinile lor sînt micuțe și nu știu să le lovească între ele precum adulții. Ferma animalelor – o fabulă, după George Orwell, în regia lui Victor Olăhuț, este una dintre premierele din așa-numitul „showcase”, adică un program aniversar curatoriat de Oltița Cîntec, teatrolog și manager al Teatrului „Luceafărul”, instituție care, la 1 martie, a împlinit 75 de ani de existență.

Din 27 februarie, am participat la patru zile pline de spectacole (alese dintre cele mai premiate și plimbate prin lume ale teatrului, diverse ca tematică, mijloace de reprezentare scenică și stilistici regizorale, incluzînd și două premiere) și evenimente, toate gîndite în jurul conceptului de „călătorie”, tema centrală a acestei aniversări, teatrul reprezentînd, de altfel, o formă artistică de evadare din realitate în poveste, în imaginar. S-a făcut o călătorie în timp, în trecut, în istorie, pentru că teatrul a fost inițial unul de păpuși, iar pe 1 martie 1950 a avut loc prima reprezentație a spectacolului-fondator Peștișorul de aur, la Teatrul de Păpuși de Stat Iași. Acesta s-a mutat în 1977 la Casa Tineretului, iar zece ani mai tîrziu în sediul actual, cînd și-a dobîndit și numele complet de astăzi. O versiune scenică a Peștișorului de aur este mereu în repertoriu, iar cea din prezent, realizată de Constantin Brehnescu, artist care a activat în echipa teatrului vreme de 70 de ani, pînă la momentul trecerii sale în neființă, în 2023, este jucată de aceiași actori de la premiera din 1987: Liviu Smântânică, angajat al teatrului de 50 de ani, și Doina Iarcuczewicz, care joacă la „Luceafărul” de 48 de ani. Ștafeta acestui spectacol de marionete cu fire lungi, cele care sînt și cel mai greu de mînuit, a fost predată unui cuplu de colegi mai tineri, Carmen Mihalache și Claudiu Gălățeanu, iar cele două distribuții joacă alternativ, într-un dialog al generațiilor. Călătoria în viitor a fost făcută prin premiera Cameleonul Cami pleacă în Tibet, un one-man show de și cu Alex Iurașcu, după cartea cu același titlu a Luminiței Corneanu, prezentă la spectacol. Aici grafica și muzica au fost realizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale și este folosit storytelling-ul ca formă de expresie interactivă, cu implicarea micilor spectatori – foarte atenți, de altfel. La întrebarea lui Alex „Știți de ce își schimbă cameleonul culoarea?”, un băiețel a răspuns „De frică!”, iar un altul, de nici 4 ani, a afirmat pedant: „Ca să se camufleze!”.

Tot o investiție în viitor făcută de teatru este și modelarea publicului tînăr, dezvoltarea gîndirii critice, îmbinarea dimensiunii artistice cu cea de implicare, de reflectare a problemelor societății. Stai jos sau cazi, după romanul omonim al lui Bogdan Munteanu, în regia lui Cristi Avram, este singurul spectacol de la noi de medicină performativă, care își îndeplinește miza socială și vorbește de epilepsie, pune o oglindă în fața acestei boli altfel invizibile, o destigmatizează și invită la solidaritate. După reprezentația care s-a difuzat și în live streaming (o altă modalitate de a călători oriunde), a avut loc o discuție concepută cu participarea Asociației Pacienților cu Epilepsie din România, centrată tocmai pe legăturile dintre medicină și artă.

O carte poștală deja timbrată, realizată în parteneriat cu Poșta Română Iași și reprezentînd Teatrul „Luceafărul”, a fost lansată la această aniversare pentru a plimba gîndurile înșirate pe carton peste tot în lume și a-și surprinde destinatarii, rămînînd, peste timp, o dovadă scrisă a unei povești comune, un element de memorie afectivă. Și o altă călătorie, de data aceasta prin intermediul telescopului, spre stele, au putut-o face cei mici, alături de fizicianul Radu Emanuel, de la care au aflat mai multe despre astronomie și planete, îndeosebi despre Venus, adică Luceafărul, cea care dă numele teatrului și care, cînd este senin, se lasă admirată.

Cele 450 de locuri erau toate ocupate în prima seară, la fabula – încă actuală – în care animalele se revoltă împotriva stăpînului fermei și își instituie propria orînduire și un set de reguli, pe care unii ajung să le încalce și să le modifice din mers. Copiii mici nu pot înțelege implicația faptului că unele animale sînt „mai egale” ca altele ori pericolele unui regim autocratic, care ne dau și azi tîrcoale. Dar pot realiza că animalele sînt păcălite sau exploatate, că e important să-ți afirmi punctul de vedere și să te aliezi cu cei asemeni ție. Călătoria lor în lumea imaginară, chiar dacă doar de o oră și jumătate, îndeplinește cea mai nobilă menire a teatrului: aceea de a educa, prin artă.

La început de octombrie, Iașiul se pregătește să găzduiască ediția a XVIII-a a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr, eveniment fondat și curatoriat de Oltița Cîntec, care, ca de obicei, se va desfășura nu doar în sălile Teatrului „Luceafărul”, ci și în spații neconvenționale din oraș – grădini, gară, cafenele – și care așteaptă artiști din toată lumea. Anul trecut, la 35 de ani de la Revoluție, tema festivalului a fost „Tranziție” și a întrețesut în jurul ei nu mai puțin de 150 de evenimente, dintre care 65 de reprezentații, cu peste 300 de artiști și tehnicieni din zece țări. La „Luceafărul”, călătoria continuă.

Credit foto: Ferma animalelor, A. Docea