Stanford

Încercînd să facem abstracție de nebunia globală (de moment, sper) provocată de administrația Trump, unul dintre marile atuuri ale Statelor Unite, comparativ cu orice altă țară din lume, sînt universitățile, foarte multe și multe foarte bune. Adevărate oaze, de obicei pe domenii întinse, sînt dedicate exclusiv învățămîntului și cercetării. Stanford e una dintre cele mai renumite nu doar din America, ci și din lume. E un loc care impresionează în mod general, dar și printr-o mulțime de amănunte pe care le poți descoperi acolo. Își datorează existența unui magnat al căilor ferate și senator, pe nume Leland Stanford, care a decis împreună cu soția sa să înființeze o universitate, în memoria unicului lor fiu, decedat de febră tifoidă la numai 15 ani. Cei doi au dorit să-și folosească averea construind ceva pentru „copiii altora” din California. Instituția a fost fondată în 1885, pe terenul actual de lîngă orașul Palo Alto, în ideea de a „promova bunăstarea publică prin exercitarea unei influențe în numele umanității și civilizației”.

Astăzi, Stanford e considerată o universitate cu valențe combinate, tehnice și umaniste. Dacă la Boston, Harvard e vestită pentru studiul științelor sociale și economice, iar MIT pentru facultățile ei tehnice, în celălalt capăt al Americii, specificul Stanford e undeva la mijloc între cele două. Are o celebră școală de Drept, dar în același timp furnizează nenumărați specialiști pentru Silicon Valley, aflată la doi pași. Organizată în șapte mari facultăți sau școli, are aproape 150 de departamente academice. Universitatea are circa 17.000 de studenți înscriși la licență, masterat sau doctorat, peste 2.000 de cadre didactice universitare, la care se adaugă aproape 2.000 de cadre medicale (unele și cu îndatoriri educaționale), sute de antrenori și trainer-i de toate felurile, plus mai bine de 14.000 de membri ai personalului administrativ. Cu alte cuvinte, numărul studenților e mai mult decît dublat de cel al oamenilor care se ocupă nu doar de pregătirea lor, ci și de bunul mers al serviciilor și al întregii activități din campus. Cifrele acestea spun multe despre calitatea vieții de universitar și despre seriozitatea cu care e tratat procesul de învățămînt.

Campusul se întinde pe o suprafață de 3.300 de hectare (comparabilă cu cea a orașului Deva). Pînă la urmă, e vorba de un oraș de dimensiuni apreciabile, așezat într-o regiunea deluroasă, foarte verde și liniștită, greu de cuprins în întregime cu privirea, chiar și din înălțimea turnului Hoover, aflat chiar în centru. De acolo, cît vezi cu ochii, se întind clădirile universității, căminele studenților și locuințele profesorilor (care au privilegiul de a locui în interiorul campusului), cu largi spații verzi între ele. Atît studenții, cît și profesorii au obiceiul să circule dintr-o parte în alta a campusului cu bicicleta, deși pot merge și cu mașinile. Vizitatorii au, la rîndu-le, acces liber. E un loc care te contaminează de liniște și parcă de dorința și bucuria de a studia.

Piațeta centrală e înconjurată de clădiri cu porticuri și arcade în stil spaniol. Există și o foarte interesantă biserică, numită „bijuteria coroanei arhitecturale de la Stanford”, construită în stil romanic, dar cu detalii bizantine. E declarată drept biserică „non-confesională”. Turnul Hoover, de care am pomenit, are 87 de metri înălțime, iar în interior există 35 de clopote care sînt acționate de o claviatură ca de orgă. În grădinile de la Stanford găsești mai multe sculpturi de Rodin, nu create direct de autor, ci produse prin folosirea matrițelor acestuia, așa cum el însuși a recomandat. Atracția centrală este grupul statuar „Burghezii din Calais”.

Tot în campusul de la Stanford își are locul și faimoasa Hoover Institution. Într-o frază, e vorba de un institut care adăpostește multe documente și înregistrări legate de eforturile menite să oprească războaie, să aducă libertatea și să prezerve modul de viață american. Acolo, de exemplu, sînt stocate toate înregistrările posturilor de radio Europa Liberă și Libertatea, adică o întreagă istorie.

Ar mai trebui spus că 58 dintre laureații premiilor Nobel au învățat la Stanford și că 20 dintre ei sînt în viață. De asemenea, 74 dintre miliardarii lumii (în dolari) sînt absolvenți ai Stanford University, iar însumarea averilor (numai cele de peste 30 de milioane de dolari) celor care au învățat aici depășește cifra de 2.800 de miliarde, adică ceva mai mult decît PIB-ul nominal al unei țări ca Franța. Printre absolvenți se numără un fost prim-ministru britanic (Rishi Sunak), un fost prim-ministru japonez (Yukio Hatoyama) și un fost președinte american (Herbert Hoover). 

Dincolo de toate, în întreaga istorie a Jocurilor Olimpice, studenții și absolvenții de la Stanford au cîștigat peste 300 de medalii, dintre care 162 de aur. Mai multe decît România.