Se pregătește o lume nouă?

Ni se propun schimbări, ni se propun reforme. La nivel naţional sîntem deja obişnuiţi cu aşa ceva, pentru că în ultimii 35 de ani (și nu numai) ni s-au tot prezentat asemenea idei de toate felurile și în mai toate domeniile. Cu alte cuvinte, cînd auzim de reformă, nu putem să ne gîndim decît la un soi de procedură foarte uzată și care nu duce aproape la nimic. În schimb, transformările care par a se profila la nivel mondial sînt mai dătătoare de neliniște. Sînt lucruri cu care nu ne-am mai confruntat în ultima vreme. Ideile, tendințele, comportamentele și propunerile aparent noi care se vîntură prin lume sînt de natură să ne îngrijoreze. În ce măsură, însă, ceea ce se întrevede din acest punct de vedere este cu adevărat nou și cît e ceva ce, de fapt, a mai fost experimentat cîndva de omenire?

Procesele fiind în plină desfășurare, nu putem ști exact. Analizele se fac mult mai ușor post factum. Totuși, viitorul nu este determinat, lucrurile se pot schimba în funcție de deciziile oamenilor, ale celor cîțiva mari și puternici, dar și ale celor mici și mulți. Pentru a ști cum e mai bine să procedăm, fiecare dintre noi, pentru a ne îmbunătăți discernămîntul, pentru a reuși să apreciem mai bine la ce ne putem aștepta și la ce nu, e poate util să revedem ce s-a mai întîmplat similar în istoria mai mult sau mai puțin recentă, să descoperim cînd și cum a fost cu putință ceva nou, parafrazînd celebra expresie consacrată prin titlul lucrării lui Constantin Noica. E interesant să aflăm dacă, cine și cînd a reușit lucruri cu adevărat noi în politică, în învățămînt, în artă, dar și ce filozofii noi, de care poate n-am auzit încă, marchează gîndirea puternicilor planetei. Asemenea chestiuni sînt de găsit în Dosarul acestei săptămîni.

Sigur, conservatorii pretind, în general, că nimic nu poate fi nou sub soare, iar progresiștilor li se pare că nimic n-ar trebui să aibă legătură cu vechiul. N-am să susțin platitudinea că adevărul s-ar afla undeva la mijloc. Uneori, el se află mai la stînga, alteori mai la dreapta, depinde de domeniu, de moment sau de locul din care privești.

În prezent putem găsi totuși un reper clar în ceea ce privește noutatea. E vorba de progresele și schimbările tehnologice, nemaiîntîlnite vreodată. Instrumentele de cunoaștere și comunicare pe care și le-a creat omul sînt din ce în ce mai dezvoltate și mai spectaculoase, fără echivalente în istorie. Poate nu întîmplător, puterea la nivel mondial e pe mîinile celor stăpîni peste asemenea instrumente. În același timp, însă, neclaritatea, incertitudinile vin din felul în care acești „stăpîni” au de gînd să folosească puterile pe care le au. Pentru că, așa cum știm, natura umană continuă să rămînă aproape neschimbată. Ea e mult mai veche și nu ține pasul cu tehnologia creată de om.