S-a mai văzut și înainte: momentele istorice dramatice scot la lumină resentimentele, prostia, lingușeala, în general mizeria umană. Și apar de la cine nu gîndești, sau măcar nu te așteptai. De pildă, acum cîteva zile, Daniel Funeriu, fost ministru al Educației și potențial candidat la președinția României, a intrat în corul ridicol al detractorilor lui George Soros și al fundațiilor sale; asta ca să nu se simtă probabil Elon Musk – al doilea descreierat al planetei – prea singur ori emulul Călin Georgescu prea original. Chipurile, zice Funeriu, „Soros e criticat pe bună dreptate [de Elon Musk] că a vrut – și parțial a reușit – să facă inginerii sociale foarte nasoale: să-i facă pe tinerii noștri să creadă că bărbatul e femeie și lupul oaie...”. În continuare, Funeriu protestează că unii tot îl tratează drept „sorosist”. Grea insultă!
Și totuși, nu există și n-a existat așa ceva: om care să creadă, mulțumită Fundației pentru o Societate deschisă, susținută de George Soros în anii ’90 mai ales (desființată la noi după intrarea României în UE), că „bărbatul e femeie”, sau „femeia bărbat”, sau ambele, sau că „lupul e oaie”, ori poate capră sau urs, sau – de ce nu – ministru al Educației! Afirmația, o pură inepție, este încă una din mulțimea detractărilor sistematice și cu iz antisemit (numai cine nu vrea nu-l simte) la adresa miliardarului și filantropului ungaro-american. De fapt, ceea ce încearcă acești detractori – începînd cu premierul maghiar, Viktor Orbán, și continuînd cu Elon Musk și toată extrema-dreapta internațională – este să calomnieze și să discrediteze conceptul fundamental și finalitatea acțiunilor filantropice ale lui George Soros: anume, „societatea deschisă” (concept urzit, firește, cu scopul de a distruge, se pretinde, societățile „creștine”.) E un concept pe care Soros, refugiat de nazism din Ungaria, l-a învățat pe timpuri, la London School of Economics, de la filozoful Karl Popper, al cărui student a fost. Adică, spus simplu, avem o societate „deschisă”, dacă statul nu-ți prescrie cum să trăiești și ce să crezi și să nu crezi și unde „celălalt” nu-ți este a priori suspect, dacă nu inamic, ci partener. E un concept care – indiferent de denumire – de-a lungul timpului a scos din fire pe mulți inși cu vederi ultraconservatoare, autoritariste, dirijiste, dar și stîngiste și utopice, în general unii pe care orice diversitate îi îngrozește. Așa cum a arătat chiar Popper în celebra sa carte, Societatea deschisă și dușmanii săi, figurile istorice cele mai notorii au fost treimea „giganților” Platon, Hegel și Marx – mult înainte de treimea „pigmeilor” zilelor noastre, Orbán, Trump și Musk.
De fapt, Soros ar merita un mare elogiu, nu un blam, în Europa Centrală și de Est. Ar fi multe de spus aici, dar n-am să amintesc decît de unul singur: dintre nu puținele servicii esențiale pe care Fundația pentru o Societate deschisă le-a adus pe timpuri României aflate în democratizare, abia scăpată de comunism, și societății civile în formare – și de care inși ca Funeriu lasă impresia că n-au auzit niciodată –, mă voi referi numai la unul singur: la sponsorizarea în acei ani a unor cărți fundamentale de filozofie politică – interzise, bineînțeles, de regimul comunist – și am să-l întreb pe dl Funeriu și pe alții cu aceleași spaime de „sorosism” dacă au auzit de acele cărți, dacă le-au citit în acei ani, ori dacă contestă sau resping conținutul lor, și mai ales dacă consideră că și aceste sponsorizări au făcut parte din planul diabolic de a-i face pe tineri să creadă „că bărbatul e femeie” și „lupul oaie”.
Mă uit în bibliotecă și văd, desigur, mai întîi chiar cartea mai sus amintită a „învățătorului”, a lui Popper, în două volume, apărută la Humanitas în 1993, „cu sprijinul Fundației Soros pentru o Societate deschisă”. Mai sus, pe raft, șade celebra carte a Hannei Arendt, Originile totalitarismului, avînd același sponsor și aceeași editură. Ați citit-o oare, domnule Funeriu? V-ați simțit metamorfozat într-o altă specie sau gen din cauza ei? Nu departe zăresc un alt prieten de pe vremuri, Trădarea cărturarilor, a lui Julien Benda, purtînd aceeași informație pe pagina de gardă – „cu sprijinul Fundației Soros pentru o Societate deschisă”: a devenit din nou o lectură obligatorie astăzi, cînd e la modă să fie încovoiate în toate direcțiile (dar azi mai ales spre „suveranism”, MAGA etc.) toate argumentele, pierzîndu-se distincția dintre regatul spiritului și cel al secolului. Oricum, sper că nimeni nu și-a pierdut, după caz, fie virilitatea, fie feminitatea, citind-o la tinerețe!
Incursiunea mea scurtă prin bibliotecă – la vînătoare după „sorosisme” – a mai continuat puțin. Iată patru nume de „vînat” descoperite, două „clasice”: Despre libertate de John Stuart Mill și Drumul spre servitute, capodopera antisocialistă a austriacului Friedrich Hayek, și două „moderne”: Ralf Dahrendorf, Conflictul social modern și Tzvetan Todorov, Confruntarea cu extrema. Aș mai putea continua, dar ce rost are?
Ești nu numai ce mănînci, conform unui dicton german („Man ist, was man isst”), ci și ceea ce citești (dacă citești). Eu, unul, recunosc și chiar sînt mîndru: sînt „otrăvit” de „sorosism”, fiindcă m-am educat, după 1990, și cu cărțile de mai sus, și cu altele de acest tip, cărți adesea nu numai pledînd pentru societatea deschisă, dar și sponsorizate de „Societatea deschisă”. Dar la fel de „bolnav” este, suspectez, și fostul ministru al Educației, deși se jură în mod ipocrit că n-a avut nimic de-a face cu „ingineriile sociale nasoale” marca Soros. Totuși, a citit pesemne ce nu trebuia, la tinerețe. Sau nu? Dacă da, e grav; au dreptate inamicii dvs., dle Funeriu: sînteți infectat!
