Și a devenit astfel prima scriitoare profesionistă din Franța și, cel mai probabil, din Europa.
Christine de Pizan s-a născut în anul 1364 în Veneția, iar pe la vîrsta de patru ani s-a mutat alături de familia sa la Paris. Tatăl ei, Thomas de Pizan, fusese numit medicul și astrologul regelui Carol al V-lea. Tot tatăl a avut grijă ca fiica să primească aceeași educație ca ceilalți doi fii ai săi, nefăcînd astfel nici o diferență de gen la acest capitol, ceea ce în epocă nu era deloc comun. E drept, Christine a și avut unde și ce să învețe trăind la curtea regelui francez Carol al V-lea. Timpul petrecut în biblioteca palatului regal și orientarea acesteia către lumea literelor s-au concretizat ulterior oferind istoriei una dintre cele mai cunoscute figuri literare ale epocii medievale.
Cînd a împlinit 15 ani, Christine s-a căsătorit cu secretarul regelui Carol al V-lea, Étienne du Castel, deci s-a căsătorit bine. Au avut trei copii și o viață de familie fericită. La 25 de ani, însă, a rămas văduvă, după ce, cu puțin timp înainte, își pierduse și tatăl.
În atare situație, prima opțiune era să se recăsătorească pentru a-și putea întreține familia, asta făcea orice femeie văduvă atunci. Christine de Pizan a mizat însă pe... cuvinte. Scrise. Copiate. Ilustrate. La început s-a ocupat de o scriptorie, unde supraveghea activitatea copiștilor, a caligrafilor și a miniaturiștilor. Practic, era șef de redacție sau de editură. Ori, altfel zis, publisher, în termenii actuali; Christine se implica direct în corectarea, copierea și ilustrarea cărților. În răstimp, profitînd de conexiunile construite în cercurile elitiste ale societății franceze și nu numai, autoarea a început să trimită textele ei, în special poeme, persoanelor influente și bogate la care avea acces, în ideea de a le trezi admirația și a le cîștiga patronajul. S-a întîmplat întocmai. Textele semnate de Christine de Pizan au avut efectul scontat asupra cititorilor, iar ea a devenit o scriitoare apreciată, căutată și plătită în cercurile sociale înalte și la marile curți europene. O scriitoare profesionistă, care își cîștiga traiul scriind, prima din istoria Franței – și, cel mai probabil, din istoria Europei.
Pe lîngă poezie, a scris și proză, unde se încadrează lucrarea Cartea cetății doamnelor, una dintre cele mai timpurii exemple de scriitură feministă. Christine de Pizan imaginează în această carte o cetate locuită de femei înzestrate cu calități deosebite, definită de trei virtuți feminine – rațiunea, onestitatea și dreptatea.
Lista rămîne deschisă.
Miza pe cuvinte, asemenea.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
