Într-o școală dintr-un cartier respectabil, un elev nou, Vlad, ambițios și dornic să se integreze, a atras rapid atenția unuia dintre cei mai influenți colegi, Dani. La început, totul părea promițător – o oportunitate de a face parte dintr-un grup puternic, de a primi sprijin într-un mediu necunoscut.
Dani avea un talent aparte de a atrage oamenii de partea sa. Nu era un coleg obișnuit, ci un lider, el decidea cine era acceptat în cercul popular și cine rămînea în afară. Cunoscut pentru felul său direct și pentru abilitatea de a obține ce vrea, a observat că Vlad are probleme cu un alt elev conflictual, pe nume Radu, care obișnuia să-i pună piedici și să-l umilească. Văzîndu-l pe Vlad într-o situație vulnerabilă, Dani i-a făcut o propunere: „Dacă vrei să fiu de partea ta și să te protejez de Radu, trebuie să faci ceva pentru mine. Nu gratis”, i-a spus, pe un ton prietenos, dar ferm. Inițial, cerințele păreau nesemnificative – mici favoruri, să îl susțină în discuțiile cu profesorii sau să evite colegi pe care Dani nu îi agrea. Vlad nu vedea nimic greșit în asta și, într-un fel, se simțea chiar flatat că primea o asemenea atenție.
Cu timpul, lucrurile au început să se schimbe. Cererile lui Dani deveneau insistente, iar Vlad nu mai avea libertatea de a lua propriile decizii. Dacă refuza vreo solicitare, Dani îl făcea să se simtă vinovat sau sugera că își retrage sprijinul. Orice interacțiune cu alți colegi trebuia să fie aprobată de Dani, iar opiniile lui Vlad deveniseră o simplă reflexie a celor impuse de el. Vlad se simțea prins într-o relație în care datoria de a fi loial cîntărea mai mult decît propria dorință.
Pe holurile școlii, situația lui Vlad nu trecea neobservată, dar nimeni nu intervenea direct. Colegii săi observau cum devenea mai rezervat, mai atent la ceea ce spunea și la felul în care acționa. Dacă la început părea dornic să își facă prieteni și să se implice în activități, acum părea că își alege cu grijă fiecare mișcare, ca și cum ar fi mers pe un teren minat. Unii chiar îl întrebau în glumă dacă „a fost recrutat” de Dani. Puțini înțelegeau cu adevărat presiunea la care era supus Vlad.
Pentru profesori, Vlad părea un elev care se adaptase bine, reușind să intre în cercurile sociale potrivite. Prezența lui Dani în preajma lui părea un semn bun – un elev popular care îl ajută pe noul venit să se integreze. Cît nu existau conflicte evidente și rezultatele școlare ale lui Vlad nu erau afectate, nimeni nu considera că ar fi motive de îngrijorare. În plus, Dani știa să-și mențină imaginea în fața profesorilor: era respectuos, participativ și își juca rolul de lider al clasei fără să lase vreo urmă de îndoială că ar putea exista un aspect negativ în comportamentul său. Dar Vlad ajunsese să se simtă captiv într-o relație în care orice tentativă de a se desprinde ar fi venit cu un cost prea mare.
Într-o zi, într-o pauză, într-un colț mai retras al curții școlii, Vlad și Dani discută sub privirile unor colegi. Dani, sigur pe el, îl privește pe Vlad și îi spune: „Ți-am fost alături, ți-am făcut viața mai ușoară, te-am protejat. A venit rîndul tău să îmi arăți că apreciezi asta”. Vlad, surprins de tonul lui Dani, ezită. „Sigur… Ce vrei să fac?” Dani zîmbește, dar privirea lui e rece, calculată. „Știi foarte bine că Alex e împotriva noastră. Aș vrea să îi arăți că nu e bine să meargă pe cont propriu. Nimic grav… poate doar să-l pui într-o lumină proastă în fața profesorilor, să spui că se ține de prostii la ore. Înțelegi, nu?” Vlad înghite în sec. Nu se simte confortabil cu ideea. „Dar… Alex nu mi-a făcut nimic”, bîiguie el. Dani își schimbă expresia, iar vocea i se răcește. „Nici Radu nu ți-a mai făcut nimic de cînd sînt eu prin preajmă, nu?” Se lasă o tăcere apăsătoare. Vlad realizează că nu mai e vorba doar despre protecție. A fost ademenit într-o situație în care sprijinul lui Dani vine cu un preț. Dacă refuză, pierde scutul împotriva lui Radu. Dacă acceptă, devine părtaș la un joc murdar.
Vă pare oarecum cunoscută povestea? De pe scena politică internațională? Cazul lui Vlad nu este unic. Formele subtile de bullying se manifestă prin manipulare și presiune psihologică. Elevii mai puternici pot condiționa sprijinul oferit colegilor, transformînd relațiile de prietenie într-un raport de putere. Comportamentul greu de detectat, dar cu efecte apăsătoare asupra încrederii și independenței.
„Cînd cineva îți oferă ajutor doar dacă te supui voinței lui, nu mai este o prietenie, ci o formă de control”, ar putea explica un consilier școlar. „Mulți elevi sînt prinși în capcană, temîndu-se că, dacă refuză, vor deveni ținte ale agresiunii. Așa ajung să accepte compromisuri împovărătoare.”
Într-o școală dintr-un cartier respectabil, unde totul părea să funcționeze după reguli clare, un elev a descoperit că uneori pericolele nu vin din conflicte deschise, ci din relații în care protecția se transformă în control. Vlad nu a fost agresat în mod direct, nu a fost umilit în fața clasei, dar a fost prins într-un joc de influență din care ieșirea părea imposibilă. Legătura cu versul Norei Iuga o faceți voi, singuri!
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
