Codrin Liviu Cutitaru

Trebuie să recunosc, citind volumul, că ne amintim și nu prea, întrucît o anumită neclaritate plutește în aer.

Probabil ar fi trebuit să spun „am cîştigat totuşi două“, pentru că respectivele victorii nu au fost floare la ureche.

Oare ce se întîmplă? Parafrazînd labișian finalul paginii de jurnal, recitesc și mă mir. Recitesc.

El nu e un „băiat rău”, stricto sensu, ci un „original”, pus pe şotii horror.

S-a mai îngrăşat în cîteva săptămîni. Venise aici ca un băţ.”

În sfîrşit, am căutat, în masivele tomuri, subiectul Romania, pentru a vedea şi eu ce se găsea în librăriile americane, despre noi, în urmă cu o jumătate de secol.

Felurile amintite de Bacalbaşa ne fac astăzi să cădem în melancolie

Ne-a bucurat mereu produsul finit, în jurul căruia ne-am jucat doar cu propria imaginaţie.

Prestigiul social – iată, spun o banalitate – se întemeiază, cel mai frecvent, pe aparenţe şi nu pe realităţi.

Am rîs eu ce am rîs, dar am fost nevoit, la un moment dat, „să mă fac” persoană juridică.

Personal, am remarcat înclinația americanilor către „empatia” cu fiinţele şi lucrurile „celelalte

Criticul aminteşte aici, de asemenea, cîteva mituri istorice indigene, preluate, la nivel de conştiinţă colectivă, în mod automat, de către fiecare generaţie de români.

Ea nu părea intimidată de zvonistica lor ostilă, definindu-le drept „gospodinele lui Nea Ilici”.

Ne-a spus-o ritos şi anul trecut, şi în vară.

Pe scurt, ne jucam „de-a ştabu’ şi de-a şoferu’”, scenariul derulîndu-se mereu pe aceleaşi paradigme: vecinul era „ştabu’”, iar eu eram „şoferu’”.

De fapt, menţionatul Dukakis constituie problema reală a scriitorului.

Acasă, „amatorul literar” are libertatea de a spune practic orice.

Treptat, „moartea a început să fie privită ca o ruptură tragică” şi „ca un intrus de temut”.

La 16 decembrie 1921, Titulescu ajunge în diplomaţie, devenind trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra

Mă rog, nu sînt psiholog, aşa încît nu voi face caz de parametrii „evaluatori” şi, neîndoios, „ştiinţifici” ai chestionarului.

Nu se cunoaște, desigur, nici un rezultat concret al antrenamentelor din sala respectivului preparator fizic.

... La vremea „filajului”, scriitorul îşi petrece cea mai mare parte a vremii în garsoniera proprie (avariată serios la cutremurul din 1977),

Alţii, dimpotrivă, declară că el ar fi rămas conştient tot timpul după accident

Toată lumea a intrat în panică, alergînd care încotro din calea apocalipticului zombie american.

Toate s-au dezvoltat impetuos de-a lungul litoralului

Cel dintîi medic să vă fie natura.

un frizer îţi va oferi tot tunsoarea pe care doreşte să ţi-o ofere şi nu cea pe care ţi-o imaginezi tu.

Cum ziceam, se întîmplă și în zilele noastre ca înţelegerea greşită a relaţiei de rudenie în administraţie că creeze victime colaterale

Trei ore mai tîrziu, întreaga echipă îşi întinde rogojinile pe plaja Kennebunk din Maine, unde, observă Bryson, investiţiile turistice sînt minime.

M-am întors și la cartea altui mare (regretat) gastronom, Radu Anton Roman (Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, Paideia, 1998).

Conflictul dintre generaţii – desfăşurat cu precădere în lumea creatorilor (artistici, ştiinţifici etc.) – reprezintă, bineînţeles, o realitate umană universală.

Cert este că, în pofida dilemei de cîteva săptămîni, ulterior nu am regretat nimic.

Călinescu se întreabă „Ce înseamnă aceea diplomat de carieră?”.

Aviz așadar amatorilor de „puritate” de pe plaiul mioritic!

Întrebarea „De ce ai revenit în România?”,

Rezultatele par însă mai degrabă descumpănitoare.

Îmi amintesc, tot din perioada stagiului academic american, ce agitație era printre studenții străini în SUA dornici să obțină un green card.

În ultimele zile, mi-a revenit în minte, cu insistenţă, o (altă) întîmplare bizară din copilăria mea ceauşistă.

Nimic nu apare din senin, la fel cum nimic nu e nou sub soare.