Secretul fericirii

Am dat, într-o publicație destul de prizată de public, peste un test (psihologic) de „măsurare” a „gradului de fericire”. Bouche bée. Ascultați aici, vă rog: „1) Primiţi premiul pentru fericire. Ca să sărbătoriţi acest eveniment, organizaţi: a) o şedinţă de meditaţie (nu doriţi distincţia), b) o mică petrecere împreună cu iubitul(a) dvs. (eventual în pat), c) o cină cu prietenii cei mai apropiaţi, d) o serbare cîmpenească cu toţi prietenii: picnic, lampioane şi acordeon; 2) Aveţi dreptul la un vis. Pe care-l alegeţi: a) o săptămînă singur în deşert, b) o noapte de aur fierbinte în braţele iubitului(ei), c) un week-end într-un palat din Veneţia împreună cu Brad Pitt, d) un chef de pomină la ţară, cu toţi prietenii; 3) Adjectivul preferat: a) senzorial, b) sexual, c) sensibil, d) senzual; 4) Un spiriduş simpatic vi s-a aşezat pe umăr, gata să vă îndeplinească toate dorinţele şi să vă modeleze viaţa după gustul dvs. Ce-i cereţi în primul rînd? a) pace pe pămînt, b) amor, sex şi rock’n’roll în fiecare zi, c) momente de mare fericire, din cînd în cînd, d) fericire şi bucurii pentru cei pe care-i iubiţi; 5) Fiica dvs. adolescentă vă anunţă că s-a îndrăgostit: a) zîmbiţi, b) îi cereţi să vă spună tot, c) sînteţi gelos (geloasă), d) o invidiaţi; 6) Aţi cîştigat un voiaj. Alegeţi: a) un sejur în Tibet, b) o călătorie în Mauritania, c) o croazieră pe Nil, d) un safari în Kenya”. Răspunsurile nu lasă loc la prea multe nuanţe: literă majoritară A – seninătatea şi bucuria dvs. de a trăi sînt „absolut contagioase”, literă majoritară B – „iubiţi  viaţa şi ea vă răsplăteşte din plin”, literă majoritară C – „fericirea dvs. se numeşte pasiune”, literă majoritară D – „sînteţi făcuţi pentru fericirea maximă”. Cu alte cuvinte, oricum ai da-o, creierul tău musteşte de endorfină. E, împrejurul nostru, o lume de „angeli” plutitori pe norişorii extazului, de spiriduşi (vorba textului însuşi) diafani, înţepeniţi în grimasa unei juisări fără sfîrşit.

Mă rog, nu sînt psiholog, aşa încît nu voi face caz de parametrii „evaluatori” şi, neîndoios, „ştiinţifici” ai chestionarului. Ceea ce mă nedumereşte este nivelul intelectual al testului. Cum adică „primiţi premiul pentru fericire”? Şi, în plus, cum să „sărbătoreşti” un astfel de „eveniment” prin „meditaţie”? Sau prin „amor nebun”? Cum adică „aveţi dreptul la un vis” (dacă nu mă înşel, putem visa nelimitat), iar acest vis să fie o săptămînă singur în deşert (?!), o „noapte de aur fierbinte” (sic!) cu iubitul sau iubita ori un week-end cu Brad Pitt la Veneţia, într-un castel (mai ales în ultima privinţă, ce te faci tu, chestionatul, la masculin așadar, cu dl Pitt?). Cum să fii gelos şi invidios pe fiica îndrăgostită? Cum să-ţi reduci adjectivele la „senzual”, „senzorial”, „sexual” şi „sensibil”? Cum să vrei să pleci în Mauritania? În sfîrşit (asta, recunosc, mă privește direct), cum să citeşti teste despre fericire ca un prost?

Să spunem că, la limită, aş trece cu vederea imposibilitatea oferirii unor răspunsuri cît de cît sobre la întrebările de mai sus. Ce ne facem însă cu partea aşa-zicînd „practică” a testului? Mai concret, cu ce fel de ochi aş putea să privesc un chestionar (psihologic) în variantele căruia (a, b, c, d, i.e. patru înmulţit cu nici mai mult, nici mai puţin decît şaisprezece întrebări – rezultat: şaizeci şi patru), eu nu mă regăsesc nici măcar în una singură? Nu numai că ipotezele de lucru ale autorului (autorilor) nu-mi produc „fericire” (neincluzîndu-se printre alegerile mele potențiale), dar cele mai numeroase dintre ele, transpuse, prin absurd, în existenţa mea, mi-ar produce mai degrabă o „nefericire” instantanee şi insurmontabilă. OK, probabil că nu sînt mulţi indivizi stranii, de teapa mea, însă, chiar şi singular, un caz complet nerecognoscibil în interiorul paradigmelor chestionarului rămîne un argument de inadecvare... psihologică. Oarecum prevăzători, editorii au plasat la începutul testului un micro-interviu cu un psiholog, înţeleg, reputat (Paul Avram pe numele său), care e întrebat, la un moment dat: „Credeţi că tindem să exagerăm în materie de fericire?”. Omul răspunde serios, punîndu-i la punct pe dubioşii chiţibuşari ca mine, improprii unor asemenea anchete „sociale”: „Nimeni nu vrea să fie prins în flagrant delict de depresie sau de nefericire, pentru că, astăzi, nefericirea înseamnă înfrîngere. Înseamnă că nu eşti la înălţimea propriei tale vieţi şi că nu poţi să porţi pe umeri libertatea al cărei titular pretinzi că eşti. E-adevărat că oamenii nefericiţi sînt plicticoşi…”. Răspunsul adînc al domnului psiholog mă face să compun, la rîndul meu, un mini-test estimativ. Iată-l. Sînteţi o publicaţie din România şi aveţi de ales un format de piaţă bi-tematic: a) naturism şi paranormal, b) manele şi vedete, c) crimă şi matrimoniale, d) sex şi sado-masochism. Răspuns: oricare dintre rezultate aţi ales, mergeţi înainte! Veţi fi fericiţi.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.