Bonusuri ciudate la Canotaj, acuzații de bullying la Gimnastică, ies mizeriile de sub preș?

Ce mizerii? Hai să fim serioși! Păi, ce mizerii visăm dacă premierul Ciolacu – catindatu’, cum ar veni – a zis că n-are de ce să trimită Corpul de Control ca să verifice de ce economista federației de canotaj, transformată la ocazie în antrenoare, a fost propusă pentru o premiere olimpică de peste 300.000 de euro (mai mult decît încasează David Popovici), iar alți funcționari au fost trecuți pe lista către Guvernul Ali Baba cu cîte 162.000 de euro? Ce e de cercetat? Nici măcar afirmația Elisabetei Lipă că banii aceștia vor intra în cîteva conturi personale, iar mai apoi vor fi împărțiți la 60 de persoane. Ce e așa de bizar? Cum adică în ce fel s-ar putea face asta? Uite așa, încasezi și mai apoi virezi, simplu? Ce, voi, la serviciile voastre, nu încasați primele de Crăciun, Bobotează, Înălțare, de Ziua Copilului, Ziua Bunicului, Ziua Mamei, a Mătușii, a fratelui din America, a rudei din Spania pe un singur card, iar mai apoi împărțiți cu tot biroul? Păi, nu așa se face?! În plus, primul dintre miniștri ne-a îndemnat să ne mai potolim cu scotocitul prin banii oamenilor de frunte ai sportului. „L-am băgat și pe Gică Popescu la pușcărie și cu ce ne-am ales? Să ne respectăm campionii!”, a glăsuit șeful executivului unei țări nu din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, ci chiar din Uniunea Europeană. Iată cum, în puține vorbe, statul de drept primește un upercut, apoi un croșeu de dreapta, cade la podea și începe numărătoarea. Inversă. Publicul e în delir. E totul bine. Decolăm către noi zări, din ce în ce mai roșii. Cît despre abuzurile mentale și fizice asupra sportivilor, nu trebuie de asemenea să ne fie cu mirare că ele există cam ca în vremurile „bune” ale Bela Karoly, cînd ghiulul celebrului antrenor ar fi trebuit să primească și el o primă olimpică, că doar contribuise cu vîrf și îndesat, prin aplicare metodică asupra țestelor gimnastelor, la medaliile Nadiei și colegelor. La ce să ne așteptăm de la un sport care nu s-a reformat, educatori care nu sînt educați, o societate care întreține proverbe precum „unde dă tata crește” și „bătaia e ruptă din Rai”? Nu visați cu ochii deschiși, din ce în ce mai mult se arată că democrația și civilizația au fost mai ușor de dorit decît de pus în aplicare. Noi nu am rupt ciclul abuzurilor care nasc abuzuri, iar societatea e în bună parte convinsă, vedeți sondajele, că o dictatură ar fi o idee bună. Culmea, mulți tineri, care n-au cunoscut comunismul susțin această întoarcere în întuneric. Cine credeți că i-a învățat tîmpenia asta? Noi facem o echilibristică între principiile de suprafață, batistuța și unghiile curate arătate Europei (ca și cum ea nu ne-ar cunoaște) și continuarea credinței că pe vremea To’a’ășului „de bine, de rău am dus-o bine”. Sportul înflorea și pieptul ni se bomba. Burta nu trebuia să o sugem, era oricum lipită de spate. Dar ce frumos se auzea imnul, și defilările cum mai arătau, și tot poporul era unit în jurul iubitului... Hai că merge. Mai băgăm o tură?