A fost sau n-a fost henț? E important?

E și nu e. De fapt, nu e. Cu excepția cazurilor cînd e. Întrebarea e: cît contează? Aici e simplu. Deloc. Egal cu zero. E ca atunci cînd ai picat un examen sau un interviu. Poți să plîngi sau să te plîngi, dar asta nu ajută decît la răcorirea interioară. Rezultatul rămîne același: respins. Jucătorii României și selecționerul s-au plîns, după meciul pierdut cu Bosnia la București, că au avut un penalty după un henț în careu. Toate elementele erau reunite. Numitul Tahirovic a atins mingea cu mîna, mingea venea de departe, mîna era depărtată de corp, contactul a avut loc în suprafața de pedeapsă. Dar a fost ca în bancul din vremea lui Ceaușescu (Nicolae, nu Valentin) cu mașina de cusut furată pe bucăți de la fabrica din Cugir, la asamblare a ieșit o pușcă mitralieră (se făceau arme acolo sub acoperirea unei industrii casnice). Deși avea toate elementele, deși a văzut și revăzut imaginile, arbitrul olandez Makelie a anulat cu un gest de Obersturmbannführer această evidentă infracțiune. De ce a făcut asta Makelie? Nu știu, așa i-a venit pe chelie. A fost un moment bizar, de neînțeles, dar ăsta e prețul de plătit în fotbal, ești la cheremul unui arbitru care, dacă n-a dormit bine sau i-a căzut greu friptura de la prînz ori îl deranjează clima din țara ta, te arde fără să pricepi de ce. Uite d-aia! În rest, a fost OK. Nu i-a dat galben sau chiar roșu lui Mihai Popescu care i-a spart nasul lui Dzeko, de exemplu. Dar toate acestea au fost aruncate deja la groapa de gunoi a arbitrajului. Cert e că am pierdut. S-a întîmplat pentru că am jucat rău. E o altă evidență a meciului. O decizie de arbitraj scandaloasă se activează cu adevărat atunci cînd unei echipe merituoase i se refuză o victorie sau o calificare fix din fluierul arbitrului. Cum s-a întîmplat la meciul de promovare la Cupa Mondială de acum 15 ani dintre Irlanda și Franța. Atunci Henry a înscris conducînd mingea cu mîna ca la baschet. Irlanda merita să meargă mai departe. La noi, tricolorii merită să înțeleagă că dacă îl consideră vinovat pe Makelie de eșecul lor se păcălesc ca niște copii de grădiniță. Ar fi bine, de asemenea, să-și aducă aminte de cîteva alte situații de arbitraj din ultimii ani în care, nu se știe cum, deciziile au fost mereu în favoarea noastră. Din fericire, Răzvan Marin, unul dintre liderii echipei, a spus la final că „ar fi culmea acum să dăm vina pe arbitraj”. A fost singura mică victorie a acelei seri indigeste.