O provocare: patriotismul economic

Într-un articol publicat pe platforma NewMoney.ro, Remus Ștefureac, unul dintre cercetătorii care justifică păstrarea încrederii în analizele sociologice, invită „la o mare conversație națională”, pornind de la întrebarea „Ce înseamnă patriotismul economic pentru România?”. Autorul constată că tema a fost confiscată de politicienii ultrapopuliști, iar succesul electoral al acestora este, în mare măsură, rezultatul speculării patriotismului economic, care preocupă peste trei pătrimi dintre români, potrivit ultimelor date furnizate de o amplă cercetare sociologică. Provocarea este foarte ambițioasă.

În termenii democrației liberale s-a scris și s-a vorbit, mai puțin în România și mai mult în alte țări, despre patriotismul constituțional. Acest tip de discurs este accesibil mediilor academice, dar limbajul specializat, adecvat teoriei politice, perceput de unii ca o altă limbă de lemn, închide comunicarea cu publicul larg. Este una din explicațiile aderenței multor alegători la mesajele populiste, pe cît de simple și neverosimile, pe atît de seducătoare, care reduc democrația la colectarea de voturi. În locul patriotismului constituțional renaște naționalismul gregar și izolaționist. Cel mai bogat arsenal de mesaje populiste este structurat pe două idei complementare: pe de-o parte, ce bine se trăia în comunism și ce puternică era atunci economia României; pe de altă parte, ce rău se trăiește astăzi într-o țară care are statut de colonie. Repetate obsesiv, pe toate canalele de comunicare, dar mai ales pe rețelele de socializare, mesajele populiste au consolidat aceste idei în mentalul colectiv. Dacă pentru reafirmarea patriotismului constituțional, ale cărui dimensiuni sînt configurate de multă vreme, este necesară o nouă pedagogie juridică și politică, tot astfel, patriotismul economic trebuie să fie mai întîi înțeles, pentru a fi desprins de pe agenda politicienilor populiști și integrat într-o agendă a priorităților naționale.

Remus Ștefureac crede că „(p)atriotismul economic deschide o discuție amplă, care are legătură cu integritatea, competența, curajul și, de ce nu, iubirea de țară a clasei politice și a celei antreprenoriale deopotrivă, o iubire pragmatică, nu demagogică, urlată de la tribune specializate în scamatorii și scheme politice piramidale numai bune de păcălit națiunea”. Ar fi de adăugat că tema patriotismului economic nu este una doar pentru clasa politică și pentru clasa antreprenorială. Cînd se propune „o mare conversație națională”, se înțelege că la capătul ei concluziile vor fi adresate în primul rînd acestor destinatari, dar nu numai lor. Fără forță de muncă specializată, adică fără salariați calificați, riguroși și eficienți, succesul antreprenorilor este îndoielnic, iar politicile economice asumate de clasa politică riscă să umple sacul dezamăgirilor. Altfel spus, afirmarea patriotismului economic, ca și resurecția patriotismului constituțional, presupune o pedagogie specială, aptă să solidarizeze antreprenorii și salariați pe calea dificilă către rentabilitate și competitivitate, diminuînd totodată aria de răspîndire a știrilor false, a mesajelor populiste și a atitudinilor mesianice.

Cîțiva etape sînt indispensabile pentru a ajunge la acest rezultat.

Oricît de amplă ar fi dezbaterea, premisele ei trebuie să fie conturate de economiști competenți, recunoscuți ca atare, nu doar în mediul academic, ci și în cel antreprenorial. Opiniile exprimate în dezbaterea publică, fără fundament solid, impresii născute din inspirația de moment, sînt utile pentru demersurile jurnalistice, nu și pentru analizele economice. Nu se scot din joben soluțiile pentru sprijinirea capitalului autohton, fără a descuraja investițiile străine, cele pentru a găsi echilibrul și interacțiunile optime dintre sectorul public și cel privat și nici cele pentru a încuraja investițiile întreprinzătorilor români în străinătate, în primul rînd în Republica Moldova.

Analizele economice sînt doar premise pentru politici economice eficiente, din perspectiva strategiilor cruciale ce vor fi adoptate de Uniunea Europeană în contextul marilor reașezări geopolitice, incluzînd modul de rezolvare a conflictului din Ucraina. Este etapa în care aceste politici pot fi asumate numai de un guvern dedicat intereselor naționale, eliberat de presiunea grupurilor de afaceri care ignoră sau chiar subminează aceste interese. Aplicarea politicilor economice depinde, între altele, de comunicarea transparentă cu patronatele și cu sindicatele care integrează viziunea lor de dezvoltare în programul economic național. S-ar crea astfel șansa ca beneficiarii unui asemenea parteneriat să fie cu adevărat, nu doar declarativ, cetățenii. Patriotismul economic dobîndește substanță dacă elaborarea și aplicarea politicilor economice determină creșterea nivelului de trai, exprimată nu în cifre statistice, care combină extremele în medii aritmetice înșelătoare, ci în creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare a celor mai largi categorii de cetățeni. S-ar putea depăși astfel situația precară în care se află astăzi mulți angajați, care își duc traiul cu greu, de la un salariu la altul, fără posibilități de economisire, adică de minimă asigurare pentru viitor.

Multe inițiative generoase care au îndemnat la dezbateri de interes public nu au avut destul combustibil pentru a merge mult dincolo de pragul începutului. Profesionalismul dovedit de Remus Ștefureac în cercetările sociologice anterioare justifică speranța că va parcurge toate etapele inițiativei pe care a lansat-o.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.