Rugina „Epocii de aur”

La peste trei decenii de la Revoluție, o mare parte din români au percepții distorsionate despre naționalismul comunist și despre dictatura ceaușistă. Există sondaje de opinie care arată că mulți dintre conaționalii noștri consideră că politicile lui Ceaușescu au contribuit la dezvoltarea țării și că oamenii trăiau mai bine în timpul comunismului decît în zilele noastre.

Există mai multe explicații pentru această situație: efectul înșelător al memoriei și nostalgia după anii tinereții (pentru cei care au îndurat pe propria piele lipsurile, greutățile și umilințele, cenzura și interdicțiile din deceniul anilor ’80), ignoranța și/sau educația istorică precară (pentru cei născuți după ’89 și care studiază în școli mai multă religie decît istorie), dezamăgirea față de realitățile socio-economice prezente (pentru cei forțați să plece la muncă în străinătate sau constrînși să ducă în țară o viață de subexistență) și, nu în ultimul rînd, apariția unor politicieni demagogi și impostori, care întrețin și contribuie la răspîndirea percepțiilor false legate de o presupusă bunăstare, demnitate, suveranitate etc. pe care le-am fi pierdut odată cu căderea comunismului.

„În 1990, România era într-o stare deplorabilă din toate punctele de vedere: industrie, agricultură, finanțe, societate, cultură ș.a.m.d. Educația formală nu făcea nici ea excepție. Învățămîntul superior fusese, treptat, sever amputat. [...] Pe scurt, România ajunsese una dintre țările cu cei mai puțini studenți raportat la întreaga populație nu numai din Europa, ci din întreaga lume”, scria cu două numere în urmă, chiar în Dilema, anticipînd parcă Dosarul de față, profesorul universitar Liviu Papadima într-un articol intitulat „Noul chip de a face carte” în care aborda problema reformei învățămîntului post-decembrist.

În acest Dosar ne-am întrebat care sînt miturile ce distorsionează în mentalul colectiv realitatea comunistă, în special a deceniului optzecist al naționalismului ceaușist, și am apelat la cîțiva specialiști pentru a le demonta cu dovezi și exemple, cu date, cifre și statistici: mitul învățămîntului gratuit și superior (în condițiile interzicerii unor materii, ale ideologizării altora și cenzurării cărților, ale reducerii locurilor din învățămîntul superior, ale practicii agricole, ale transformării multor licee teoretice în licee industriale ș.a.); mitul alimentației sănătoase (în condițiiile raționalizării alimentelor, ale degradării lor calitative prin contaminarea chimică cauzată de folosirea neraţională în agricultură a îngrășămintelor, insecticidelor și pesticidelor); mitul industriei competitive (în condițiile în care se confrunta cu uzura morală, consuma resurse energetice nejustificat de mari, polua și oricum nu avea piață de desfacere); mitul protejării mediului și a resurselor naturale (în condițiile în care eram la coada Europei în mai toate clasamentele privind situaţia ecologică – mediul, atmosfera, apele și solul erau grav poluate, iar conservarea naturii exista doar pe hîrtie); mitul calității vieții, în special în oraşe (în condițiile în care energia electrică, termică, gazele și benzina se distribuiau intermitent și redus, în comerț nu găseai mare lucru, avortul era interzis, lucru care a dus la moartea a aproximativ 10.000 de femei care au optat pentru o întrerupere clandestină și improvizată a sarcinii); mitul plății datoriei externe (în condițiile în care a sărăcit și înfometat populația și a tăiat legăturile economice ale țării cu restul lumii) și, nu în ultimul rînd, mitul patriotismului lui Ceaușescu (un dictator incult și egolatru, nepreocupat cu adevărat de țară și de populație).

Din lipsă de spațiu – deși Dosarul are o extensie în paginile 22 și 23 –, nu sînt abordate și alte mituri (cum ar fi cel al lipsei criminalității, spre exemplu) sau alte penurii, limitări și interdicții (de a călători în străinătate, de a avea libertatea opiniei, de a crea artă fără cenzură etc.) care, fie și indirect, contribuie la mitul vieții presupus mai bune din comunism. Citiți, luați aminte și spuneți mai departe!