Votul meu – o mărturisire
Anul acesta m-am decis să-mi respect votul mai mult decît pînă acum.
Anul acesta m-am decis să-mi respect votul mai mult decît pînă acum.
Așadar, era firesc, logic, să ajungem să așteptăm de la educație să ne rezolve toate problemele.
Prima ar fi că sîntem capabili să alegem din ce în ce mai bine în plan local.
Ei bine, orice om care dă cu ochii de ceea ce el consideră nedrept simte același lucru.
De aici s-a născut o tradiție formidabilă, care continuă să se construiască și astăzi și care, probabil, va dăinui și se va îmbogăți cît lumea.
Dacă vrem ca totul să rămînă așa cum e, e nevoie să se schimbe totul.
Curînd, însă, scandalul plagiatelor nu va mai exista
Donald Trump poate fi orice, Kamala Harris poate fi un singur lucru – ambele variante sînt îngrijorătoare.
Mulți s-au simțit ultragiați și au strigat, patetic, „Blasfemie!”.
Cum adică, studenții să pună decanul facultății lor?
Cum ziceam, sergent sanitar în armata română în al doilea război mondial.
Concluzia mea după atîția ani de scris în presă: omul care citește cu năduf nu poate fi scos din lectura lui.
De aceea, am sentimentul că împlinesc o datorie ca de aici, din înălțimea Branului
Pe culoarele unui tribunal, o familie nevoiașă așteaptă verdictul într-un proces al unui membru al familiei chiar la ușa sălii de judecată.
Măcar diferențele ideologice și de program între Trump și Biden sînt știute.
De altfel, sînt gata să fac pariu că cei mai mulți dintre cei care au huiduit nici nu auziseră de Babasha.
De fiecare dată cînd votăm, pe lîngă votul care se duce unde l-am trimis, validăm întregul sistem politic care ne-a pus această ofertă pe masă.
În acest an, sufocat de alegeri, ne-am decis să vorbim despre buna guvernare într-un fel destul de neobișnuit
Se zicea că astronomii descoperiseră un asteroid care urma să lovească planeta noastră.
Printre cei forțați la suicid s-a aflat și Seneca.
Revenirea Conferințelor Dilema la Arad este, deja, o reîntoarcere acasă. Nu doar că ideea acestor conferințe și conceptul lor s-au născut la Arad, dar prima lor ediție a avut loc în frumosul oraș de pe malul Mureșului.
„Sigur că pot. Învierea este pentru toți oamenii. Și dacă o văd, trebuie să își dea seama că au devenit creștini”.
Știți de ce toți oamenii normali din această țară – donatori sau nu – aplaudă fapta lor?
Astăzi, metoda preferată și omologată cu care luptăm cu Răul este aceea de a-l căuta obstinat acolo unde nu este și de a pretinde că nu există acolo unde, de fapt, se află.
Am putut simți vibrația intelectuală a Constanței de azi și am plecat cu un sentiment tonic: sigur vom reveni!
Privite atent, argumentele celor care pledează pentru măsuri de „eliberare” în privința drogurilor sînt stupefiant (iată!) de subțiri. Te miri că vor fi și alții care cred în ele.
Într-una din primele sale cărți, Nicolae Manolescu spunea că nu în „Miorița” avem de găsit paradigma care explică geneza și, în mare măsură, evoluția lumii românești, ci în mitul Meșterului Manole.
Se reproșează sistemului nostru de învățămînt, printre altele, că nu dezvoltă spiritul critic al elevilor.
O veste trebuie să fie adevărată și atunci, indiferent că e bună sau rea, trebuie primită cu dragă inimă.
Amantlîcul nu este doar o relație în doi, cu un oarecare grad de clandestinitate.
Nu mă îndoiesc că această veste bucură pe zecile de mii de cititori ai revistei noastre. În fond, faptul că am putut ajunge în acest punct li se datorează.