Anda Docea

Ora de vară, «ora care salvează energie», este inventată, nu are legătură cu mersul firesc al soarelui.

În funcție de cum îl numești, maturizare sau îmbătrînire, procesul este unul acceptabil sau unul cam demoralizant, ba chiar trist.

O carte poștală deja timbrată a fost lansată la această aniversare pentru a plimba gîndurile înșirate pe carton peste tot în lume și a-și surprinde destinatarii.

Împinse de singurătate și de o societate în care nu-și mai găsesc locul, aceste doamne își caută grupul de apartenență și o viață stabilă.

„Lentila nordică” nu e, nici pe departe, una îndepărtată ori străină.

Așteptările mele sînt ca superiorii ierarhic să fie corecți, prietenii să fie loiali, iar partenerul de viață să fie prezent la jumătatea drumului.

Oamenii continuă să se chinuie, de multe ori fără succes, să se adapteze la un orar impus de o societate conservatoare și matinală.

De departe, prima cauză a insomniei e propriul nostru instinct de supraviețuire.

În general, cel mai rău lucru este schimbarea turei, mai ales dacă tura variază zilnic.

A-l asculta cu adevărat pe celălalt este o artă, care poate fi deprinsă printr-un exercițiu constant.

Altfel spus, muzica veche cîștigă terenul celei noi.

Există un principiu al atracției care implică familiaritatea.

Sînt greșeli care par catastrofale, dar care sfîrșesc, pe termen lung, prin a ne duce în locurile potrivite.

Speranța implică ideea că lucrurile s-ar putea îmbunătăți.

În ianuarie 1993 apare Dilema. În vara lui ’94 petrecem cu toții nopți albe cu fotbal urmărind tricolorii în SUA.

Gestionarea stresului, cu sau fără ajutor terapeutic, este un prim pas pentru un somn odihnitor.

Pînă la urmă, acest instrument al conviețuirii sociale nu este altceva decît o dovadă de caracter.

„Regretul unor scuze nerostite e o formă cu totul aparte de regret.”

Am aflat că 1 și 1, puși împreună, pot să dea 3.

De cele mai multe ori, cei umiliți ajung să internalizeze vocea opresorului.

Pare că este dificil să existe excelență fără adversitate.

De fapt, „hoarder” este un termen mai complex decît pare la prima vedere.

Punînd nevoile celorlalți pe primul loc, le ignori pe ale tale, de care nu se va mai ocupa nimeni.

Fiind și rezidentă FILIT, anul acesta programul meu de la festival a fost plin.

Știam că elevii de la Logos sînt curioși și extrem de conectați la actualitate, că sînt obișnuiți să cunoască scriitori și oameni de cultură de toate vîrstele.

Casa de oaspeți de la Muzeul „Vasile Pogor” este acasă de zece zile deja.

Am păstrat cu mine din Arad Casa cu lacăt și Turnul de apă.

În 1968 a avut loc cel mai controversat moment al parcursului său artistic.

Rețelele sociale se pliază de minune pe singurătatea multora, pe o dorință de acceptare și de apartenență care este firească.

Trăim într-o lume în care nu s-a pierdut dorința de a spune povești, doar felul în care se emit acestea este mereu în schimbare.

„Strategie, răbdare, adaptare. Cam astea ar fi lucrurile fără de care nu se poate.”

Punctul de start a fost intenția de a găsi o identitate gastronomică românească, de a defini specificul ei. Cine și ce sîntem noi, românii, pe harta lumii?

Este un film în care războiul doar se aude și se simte foarte aproape și unde părăsirea stațiilor și garniturilor de metrou devenite adăpost, adică ieșirea la lumina zilei, este sinonimă cu un pericol mortal.

Vinovăția indusă de un timp liber prea generos și rușinea că am promis și n-am făcut ne-au stat mereu pe cei doi epoleți, în lupta nerealistă pentru perfecțiune.

Îi încurajez să-l vadă pe părinții de adolescenți care-i înțeleg cu greu sau care, din contra, cred că aceștia nu le ascund nimic.

Orele pe care le aloci lucrului, fără să te oblige nimeni, se iau din altă parte.

O întrerupere de cîteva minute din online ajunge să ne panicheze.

Dosarul de față vine o dată în plus să convingă de diversitatea, ine­ditul și picătura de poveste care există în locuri poate mai puțin cunoscute, dar minunate.

„Încă avem, în România, ingrediente locale de foarte bună calitate, încă avem oameni care cunosc rețete străvechi și, mai ales, avem o diversitate excepțională, fiecare regiune avînd propriul specific, cu preparate care o reprezintă.”

„Încă de la începutul programului am avut în vedere două obiective: creșterea gradului de promovare a obiectivelor culturale, arhitecturale și gastronomice naționale, dar și creșterea numărului de turiști români și străini care le vizitează.”

M-am întrebat cît de mult pot realizatorii unui documentar să se amestece în realitatea pe care încearcă să o surprindă și unde e granița dintre observație și participare.

Acum cinci ani, rubrica aceasta a fost o idee creionată în aeroport.