Unde ajung lucrurile

În comunism, strîngeam tot felul de colecții bizare – de la felicitări, cărți poștale și ambalaje de ciocolată la bibelouri, șervețele, mărțișoare și cutii de orice fel. Faptul că multe lucruri nu se găseau în comerț și nu știai cînd ai putea avea nevoie de ele te făcea să le îndeși, la propriu, unele peste altele, în apartamentele de bloc oricum sufocate de mobilă masivă (minimalismul era departe). Nu știam pe atunci cuvîntul „hoarder”, care desemnează tocmai persoanele ce nu se pot despărți de obiecte, chiar dacă n-au valoare materială, și le adună, aglomerîndu-și pînă la refuz spațiul în care locuiesc, dar în fiecare dintre noi era ascuns unul mai mic sau mai mare.

De fapt, „hoarder” este un termen mai complex decît pare la prima vedere, desemnînd o afecțiune psihologică ce se manifestă pînă la vîrsta de 20 de ani, accentuîndu-se în timp, și care atinge mai puțin de 5% din populație. Sînt cei care găsesc mereu încă un loc liber, o etajeră, un colț de cameră, niște scări unde ar putea fi depozitate lucruri. Chiar dacă locuința lor devine nevizitabilă, grămezile îi fac să se simtă confortabil, în siguranță, fiecare obiect de acolo are pentru ei valoare, o poveste, declanșează o emoție. Spre deosebire de colecții, care sînt organizate și sortate după niște reguli, aceste teancuri de lucruri se strîng haotic. Putem doar bănui motivele și explicațiile acestei afecțiuni (stresul, frica de pierdere, probleme de concentrare și organizare, tulburări obsesiv-compulsive), dar este în mod sigur nevoie de ajutor specializat pentru a nu lăsa înghesuiala din jur să-ți sufoce viața.

M-am mutat de peste zece ori în viața de adult, atît în Cluj, cît și în București, și probabil numai un neprovincial care nu a trecut prin asta vreodată poate să trateze superficial procesul extenuant pe care îl reprezintă împachetarea unei existențe întregi – de la haine pentru toate sezoanele pînă la ultima furculiță –, transportul și aranjarea lucrurilor. Cu fiecare astfel de operațiune se adună tot mai multe, dar asta și pentru că aproape nimeni nu se gîndește să mai sorteze din ele, în timp. Nu trebuie să fii hoarder ca să ai dulapurile pline de haine pe care nu le-ai mai îmbrăcat de 5-10 ani, veselă nefolosită, aparate de uz casnic ori seturi de pat care ocupă loc degeaba. Lucruri purtate o singură dată sau luate pentru o ocazie care nu a mai venit, ținute care nu ți se mai potrivesc sau păstrate pentru că-ți aduc aminte de un moment fericit în care erai, invariabil, mai tînăr.

Este un moment bun, înainte de sărbătorile de iarnă, să pătrundem în cutii și colțuri de șifoniere pentru a mai organiza și ceda din lucruri, mai ales dacă sînt în stare bună, și pentru a le face să ajungă acolo unde ar putea fi apreciate și folosite. Există instituții și organizații care strîng astfel de donații, ori grupuri de Facebook unde se pot posta fotografii și oferi orice fel de obiecte. Spre exemplu, în București, Direcția Generală de Asistență Socială are mai multe centre de colectare unde pot fi duse haine curate şi nedeteriorate, potrivite pentru purtare în special în sezonul rece, atît pentru adulți, cît și pentru bebeluși și copii. Mai sînt primite acolo jucării, articole de bucătărie, încălțăminte, accesorii, pilote și perne, iar ele ajung la familiile și persoanele aflate în dificultate. Ar mai fi și programul de reciclare a textilelor, inițiat în 2018 de Crucea Roșie – Filiala Sector 6, care dă hainelor o nouă viață. Cu ajutorul voluntarilor, ele sînt sortate, cele în stare bună pleacă la curățătorie, iar apoi spre oamenii care au nevoie de ele, iar cele care nu trec testul sînt trimise la reciclare de deșeuri textile, unde sînt modificate și transformate (în lavete, de exemplu), pentru a nu sfîrși la groapa de gunoi. O parte dintre ele, cele aproape noi, cu mărci cunoscute, ajung în Bine Boutique, magazinul caritabil al Crucii Roșii din Amzei, de unde pot fi achiziționate la prețuri mici, banii urmînd a fi folosiți pentru a susține acest program. Punctele de colectare pentru textile le puteți găsi online pe Harta Reciclării, care acoperă întreaga țară.

Un magazin care încearcă să implementeze și la noi conceptul „charity shop” este La Taica Lazăr, unde o parte dintre obiectele donate – de la cărți, decorațiuni, bijuterii și gablonțuri la haine și încălțăminte în stare bună – sînt comercializate la prețuri modice în magazinul din zona Unirii, altele călătoresc unde este nevoie de ele. În această perioadă, au în desfășurare campania Copii, ghete și șosete, prin care oricine poate aduce sau trimite la sediul lor, pînă pe 12 decembrie, un colet cu încălțăminte, haine, alimente neperisabile, dulciuri ori jucării pentru cîte un copil, iar cadourile de Crăciun sînt programate să ajungă la peste 500 de copii nevoiași sau de la sate, din numeroase județe. Ajută mult, în cazul donațiilor, ca hainele de iarnă care nu sînt noi sau păturile și pernele să fie duse înainte la curățătorie, dacă necesită spălare specială, pentru a nu genera costuri suplimentare. Altfel spus, pregătiți un cadou așa cum v-ar plăcea și vouă să primiți.

Majoritatea asociațiilor și ONG-urilor care se ocupă cu colectarea lucrurilor pe care dorim să le dăruim le primesc și livrate prin poștă sau curier și mai mult ca sigur că pot fi găsite filiale și centre în fiecare colț de țară, cu o căutare rapidă online (le puteți scrie și cere informații direct despre cum se strîng donațiile). Modelul economiei circulare, despre care se discută tot mai mult și la noi și care are drept scop prelungirea duratei de viață a produselor, reducerea emisiilor și a deșeurilor, implică tocmai repararea, reutilizarea și reciclarea. Iar obiectele de care nu mai avem cu adevărat nevoie, cumpărate negîndit și depozitate nepotrivit, își pot găsi drumul spre o nouă poveste, lăsînd în urmă un pic de spațiu întotdeauna necesar.