Lentila nordică

Am pătruns în lumea filmului norvegian noaptea, pe bicicletă, acum aproape cincisprezece ani, cu Joachim Trier și al său Oslo, August 31st. În Reprise, am aruncat manuscrise în cutia poștală, sperînd la celebritate, alături de cei doi protagoniști cumplit de tineri. Iar în The Worst Person in the World / Cea mai rea fată din lume, film care a inspirat și primul articol al rubricii de față, am conștientizat timpul trecut. Faptul că nimic nu a fost temporar, iar ce s-a întîmplat pînă acum, la vîrsta de 40+, a fost viața însăși, cu nesincronizările și inadecvările ei. Universul finlandezului Aki Kaurismäki îl descoperisem deja, cu povești pentru care e greu de stabilit un timp și un loc, cu personaje stîngace, care reușesc mereu „data viitoare”, și iubiri care devin suma tuturor nenorocirilor. Poate cel mai îndeaproape l-am urmărit pe danezul Lars von Trier, care a explorat incomod toate fricile și obsesiile noastre și ne-a arătat, prin Melancholia, în imagini imposibil de desprins de retină, cît de pregătiți (sau nu) sîntem pentru sfîrșitul lumii. Relațiile interumane sînt complicate, dar universale, în filmele nordice, iar personajele fragile, dependente, ghinioniste, aproape se salvează, doar că nu mai reușesc. A nu reuși devine o normalitate confortabilă precum o căciulă de blană cu urechi și ciucuri.

În perioada 13-16 februarie a avut loc, la București, Nordic Festival, un nou festival multidisciplinar în care publicul a putut descoperi filme, evenimente, concerte, a putut participa la dialoguri despre cărți, autori și traducători, dezbateri despre patrimoniu urban, drepturile omului și mediu și, astfel, a putut cunoaște mai bine cultura și realitățile sociale din cele cinci țări co-organizatoare: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia.

Revenind la filme, majoritatea au fost proiectate, la Cinema „Elvire Popesco“, pentru prima dată în București, iar multe au reprezentat debuturi premiate la festivaluri internaționale, realizate de regizoare și regizori deopotrivă. În prima seară am revăzut-o pe Renate Reinsve (Cea mai rea fată din lume) în Armand, film pentru care regizorul și scenaristul norvegian Halfdan Ullmann Tøndel (nepotul lui Liv Ullmann și al lui Ingmar Bergman) a fost premiat la Cannes și la European Film Awards. Am regăsit atmosfera apăsătoare, raporturile familiale și colegiale încordate și, pe alocuri, un umor negru specifice filmelor nordice. Acțiunea se petrece aproape în timp real, într-o după-amiază, la o școală, iar acuzațiile, acțiunile și posibilele consecințe sînt mereu sugerate, niciodată verbalizate ori arătate. De „Ziua Îndrăgostiților”, am urmărit un film realist despre ce sînt și ce devin relațiile, după ce perioada de început se topește, despre ce ar trebui să fim noi înșine, în afara lor, despre cum ne schimbă traiul în comun și copiii, serviciul și programul anost de fiecare zi. Loveable, al regizoarei norvegiene Lilja Ingolfsdottir, mi-a plăcut cel mai mult din selecția festivalului, curatoriată de criticul de film Ionuț Mareș, una care a făcut săli pline la fiecare proiecție. Nu este nici politic, nici social, nu atinge mari teme ale existenței ori viitorul planetei, dar, în simplitatea lui spiralată, este o oglindă neaburită a fiecărei familii.

Regizoarea islandeză Ninna Pálmadóttir a fost prezentă la proiecția filmului Solitude / Singurătate și a răspuns întrebărilor deloc puține despre povestea unei prietenii între un fermier în vîrstă, obligat să se mute la oraș, și un băiat de zece ani din vecini, care-i aducea ziarul. Schimbul dintre ei este unul echitabil: bărbatul îl învață să joace șah și află, la rîndul lui, de ce nu trebuie, sub nici o formă, să omori un cărăbuș. The Missile / Racheta este o istorie plasată în Laponia finlandeză a anului 1984, una de spionaj, dar și de familie, care te face să rîzi, dar ridică și problema gravă a violenței domestice și a felului în care este percepută, în societate, o mamă singură. Secțiunea de film a Nordic Festival s-a încheiat duminică seara cu filmul suedez The Hypnosis / Hipnoza, în regia lui Ernst De Geer, film nominalizat anul trecut la trofeul TIFF și premiat la Karlovy Vary. Convențiile sociale și felul în care acestea ajung să ne limiteze, relațiile părinți-copii abuzive și sufocante, reîntoarcerea atît de dificilă la sine și la ce vrea fiecare cu adevărat te fac să realizezi, din nou, că „lentila nordică” nu e, nici pe departe, una îndepărtată ori străină. Filmele sînt și despre noi – cele mai rele și cele mai bune persoane din lume.

În cadrul numeroaselor evenimente literare din festival, scriitorul și jurnalistul suedez Alex Schulman (autor al romanelor Supraviețuitorii și Gara Malma, apărute la Editura Humanitas) a dialogat cu Marius Chivu despre faimă, scrierile sale și activitatea de blogger și podcaster. De Ziua Națională a Lecturii, 15 februarie, Ana Maria Sandu și artista Alina Tudor au vorbit despre relevanța literaturii clasice în prezent, prin poveștile lui Hans Christian Andersen, iar scriitoarele Alina Purcaru și Dana Pîrvan, alături de traducătoarea Magda Răduță, au profitat de lansarea celui mai recent volum al islandezului Jón Kalman Stefánsson, Absența ta e întuneric (Editura Polirom), pentru a aduce în discuție „literatura fiordurilor”.

Nordic Festival este organizat de Ambasada Danemarcei, Ambasada Finlandei, Consulatul Islandei, Ambasada Norvegiei și Ambasada Suediei din România și va continua pe 27 și 28 martie la Chișinău.

Credit foto: Claudiu Popescu