Modelul Trump-Musk, studiu de caz pentru europeni

Cînd s-a aflat că Elon Musk va fi în fruntea unui departament care se va ocupa cu eficientizarea cheltuielilor bugetare americane, cred că mulți experți români și europeni au devenit interesați. „Modelul Musk” s-ar fi putut aplica și în țară, pentru că România caută de 17 ani, adică de la declanșarea crizei economice din anul 2008, idei pentru a reduce o administrație locală și centrală tot mai stufoasă și cu cheltuieli publice tot mai mari. Cred că mulți și-au pus o serie de întrebări: de unde va pleca Musk cu scăderea cheltuielilor? Cum va acționa? Care va fi rezistența sistemului bugetar? Va avea rezultate și în cît timp? Multe întrebări pentru un proces care nu se anunța simplu. 

România avea o oarecare experiență în materie de reducere a cheltuielilor bugetare. Cea mai clară a fost în anul 2010, atunci cînd președintele Băsescu și Guvernul Boc au fost obligați să ia decizii rapide pentru ca România să nu se îndrepte spre o zonă de incapacitate de plată. Chiar dacă măsurile de echilibrare a bugetului au fost absolut necesare, în plan politic Traian Băsescu plătește și acum prețul unor decizii care atunci erau absolut obligatorii. 

În rest, guvernele de la București nu au făcut decît să amîne, în mai multe rînduri, legi adoptate de Parlament care erau mult prea generoase cu angajații bugetari și care nu țineau cont de forța economiei românești sau de influențele complicate venite din economia europeană. În ciuda declarațiilor politicienilor, în ultimii ani, aparatul administrației centrale și locale din România s-a umflat an de an, angajații la stat au crescut numeric, chiar dacă periodic au fost adoptate o serie de măsuri care își propuneau să încetinească ritmul de creștere a angajaților bugetari, dar – fără nici o explicație logică – acest lucru nu s-a întîmplat niciodată. 

De aceea, era interesant de văzut cum și dacă Elon Musk, trimisul lui Donald Trump la Departamentul nou-creat de eficiență guvernamentală, va reuși să facă o restructurare a unui aparat bugetar mult mai complicat și cu mult mai multe responsabilități decît cel din România. Avem cîteva răspunsuri. Musk a plecat de la Trezorerie, adică de la Ministerul Finanțelor. A încercat să vadă și eventual să blocheze plățile făcute de la buget atît către companii, cît și către persoane fizice. Părea logic, doar că acțiunea s-a blocat din două locuri. Pe de o parte, Elon Musk a fost acuzat că prin accesul la informațiile privind plățile bugetare își privilegiază afacerile și că implicit le poate folosi în bătălia economică purtată cu concurența. O ipoteză care, să fim realiști, poate fi luată în calcul cu toată seriozitatea. Pe de altă parte, funcționarii Trezoreriei nu au stat cu mîinile în sîn, au chemat în judecată „invazia” lui Musk la Trezorerie și o instanță le-a dat cîștig de cauză. Deci primul pas al lui Elon Musk a fost deocamdată blocat în instanță.

Dar departamentul condus de omul de afaceri a acționat și cu alte mijloace. Astfel, primul pas a fost renunțarea totală la telemuncă în sectorul guvernamental. După pandemie, o parte din funcționarii publici americani au continuat să lucreze de acasă. Revenirea la Casa Albă a președintelui Trump a adus și un decret prin care s-a anulat posibilitatea de a utiliza telemunca. A fost o singură excepție, și anume soțiile/soții militarilor activi. De altfel, șeful Departamentului de eficiență guvernamentală (DOGE) a declarat că dacă funcționarii guvernamentali nu vor să vină la muncă, atunci contribuabilii nu mai trebuie să îi plătească. 

Al doilea pas a fost cel al începerii unui program de plecare voluntară. Cei aproximativ 2,3 milioane de angajați din administrația federală au avut, inițial, o zi la dispoziție pentru a decide dacă acceptă oferta să primească timp de opt luni salarii compensatorii fără să vină la serviciu. Un tribunal american a oferit o prelungire a termenului pînă la care funcționarii puteau să dea un răspuns, dar, în esență, programul inițiat de administrația Trump a continuat. Rezultatul a fost oarecum dezamăgitor. Trump și Musk mizau pe un număr mare de plecări voluntare, adică pe cel puțin 10% din cei 2,3 milioane de funcționari federali, respectiv peste 200.000 de angajați. Numai că rezultatul ofertei numite ușor melodramatic „la răscruce de vînturi” a fost că doar 75.000 de funcționari au acceptat să plece din administrație și să primească timp de opt luni salariul fără a fi prezenți la muncă. 

În fine, o a treia variantă de restructurare a venit prin specificul administrației americane. Adică 10% din funcționarii civili sînt angajați pe o perioadă de probă care durează un an de zile. Instituția guvernamentală care se ocupă de resursele umane din serviciul public a transmis către toate agențiile federale să renunțe la angajații aflați în perioada de probă și în special la cei care au performanțe profesionale slabe. 

Așadar, în SUA, „tăvălugul” restructurării cheltuielilor publice a pornit. Evident, sînt greșeli și reacții. Deciziile administrației au fost contestate în instanță și, în unele cazuri, măsurile au fost oprite pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Un alt exemplu este domeniul securității nucleare și administrației de profil, acolo de unde au fost concediați sute de angajați care se ocupau cu supravegherea stocurilor de arme nucleare, după care s-a trecut la chemarea lor disperată înapoi la locurile de muncă. 

Pe bună dreptate, Trump și Musk nu se bucură de prea multă simpatie în rîndul politicienilor europeni. Săptămîna trecută, abordările „bolovănoase” ale oficialilor americani au venit ca un „duș rece” pentru liderii europeni. Cu toate acestea, dacă guvernele statelor membre ale UE, inclusiv cel al României, vor să reducă aparatul administrativ se pot inspira și pot învăța din ideile bune și din greșelile cuplului Trump-Musk în materie de reducere a cheltuielilor publice. 

Constantin Rudnițchi este analist economic.