Se apropie perioada închiderii dezbaterilor publice privind planurile-cadru propuse pentru nivelul liceal. Pînă acum, am înțeles că unele dintre doleanțele profesorilor mai ales au fost acceptate, rămîne să vedem ulterior care. Printre acestea, păstrarea unor discipline cum sînt istoria sau geografia în trunchiul comun al tuturor anilor de studiu, reintroducerea latinei ca disciplină obligatorie la profilul umanist și altele. Pentru că eu m-am poziționat în bună măsură în apărarea acestor planuri-cadru, considerînd că ele aduc o viziune proaspătă, inovatoare, adecvată nevoilor actuale ale societății, am să punctez, totuși, și cîteva amenințări, mai mult sau mai puțin evidențiate și de alții.
Personal, mi se pare că deschiderea pentru o plajă de opționale generoasă în clasele a XI-a și a XII-a este un cîștig. Totuși, aici văd și principalele amenințări. În primul rînd, aș vedea o mai mare diversitate de rute de școlarizare sau de profiluri. Mi se pare că ar trebui să existe chiar și unele combinații de tipul profilurilor mixte, care să combine, spre exemplu, informatica și filologia, științele și filologia sau socio-umanele etc. Pe scurt, profilurile posibile conform actualelor planuri-cadru, dar și conform celor aflate în dezbatere, sînt cam restrictive și doar plaja largă de opționale deschisă de noile planuri-cadru nu poate rezolva această nevoie de diversitate.
În al doilea rînd, problema în sine a consctrucției opționalelor este o amenințare, pentru că poate duce la o diluare a substanțialității. Pe de o parte, profesorilor le poate părea dificil să construiască programe pentru acestea, neavînd dezvoltate competențe în acest sens. Pe de altă parte, pot fi tentați să le construiască într-o manieră ușor superficială. Mai mult, este posibil să fie tentați să evalueze mai puțin riguros. E posibil ca aceste minusuri să fie generate chiar și de așteptările elevilor și ale părinților, transformate ușor-ușor în presiuni. Aici trebuie gîndit ce fel de mecanisme pot fi puse în mișcare pentru a se asigura consistența acestor propuneri. Sînt chestiuni legate de resursa umană, foarte profunde.
În al treilea rînd, este posibil să apară o problemă care ține de infrastructură. Dacă grupele pentru cursurile opționale se pot realiza din elevi ai mai multor clase și pot cuprinde un număr de 15 elevi, atunci multe școli vor avea dificultăți majore în realizarea orarelor și în gestionarea sălilor de curs. Multe dintre liceele din marile orașe, aflate în centru mai ales, suferă de lipsă acută de spații, multe funcționează chiar în mai multe schimburi. Școlile și liceele noastre sînt, multe dintre ele, niște cutii compartimentate, lipsite de confort, de spații de socializare și de relaxare, de spații pentru activități alternative. Va fi foarte dificil să se asigure săli noi, astfel încît să poată fi susținute cursuri opționale pentru grupe de cîte 15 elevi.
Tot în privința constituirii grupelor, se mai ridică problema alegerii propriu-zise a cursurilor de către elevi. Ei pot fi tentați să aleagă doar ceea ce li se pare mai ușor sau pot exista blocaje în constituirea grupelor, pentru că se disipează prea mult opțiunile. Probabil această problemă ar putea fi rezolvată prin ofertarea unor pachete de opționale, pe care managementul unităților școlare să le propună după o analiză a nevoilor și a capacităților.
Nu în ultimul rînd, se ridică și problema normărilor. Pentru că, explicînd foarte general, dintr-o clasă de 30 de elevi rezultă două grupe pentru două opționale, automat costurile de salarizare cresc și normele didactice se înmulțesc. Există o susținere bugetară în acest sens? Am auzit reprezentanți ai ministerului care erau optimiști și afirmau că aceste nevoi, fiind susținute de planuri-cadru avizate și intrate în vigoare, vor constitui baza de negociere cu Ministerul Finanțelor. În regulă, dar dacă nu se obțin aceste fonduri?
Nu știu dacă planurile-cadru vor păstra viziunea propusă. Nu știu nici dacă, față de oportunitățile pe care eu cred că le aduc, amenințările sînt mai puțin consistente și pot fi depășite. Trag nădejde, totuși, că există un echilibru în toate și că, pe de o parte, revizuirea din urma dezbaterilor va fi constructivă, fără a se pierde dimensiunea inovatoare și a diversificării, iar pe de altă parte sper că piedicile, amenințările sînt deja în atenția celor responsabili de cadrul decizional și au rezolvări aflate lucru.
Un ultim aspect mai punctez. Domnul ministru a afirmat că se dorește ca noile planuri-cadru să fie aprobate pînă prin luna mai, iar apoi, începînd cu anul școlar 2025-2026, elevii de clasa a IX-a să înceapă ciclul liceal conform acestora. Asta ar însemna ca după mai-iunie să se scrie programele școlare și apoi să fie lansate licitații pentru manuale. Este imposibil, fără să vorbim de fușereală. Ca unul care a lucrat la cîteva rînduri de manuale școlare, știu foarte bine. Și cred că forțarea unor termene prea strînse nu poate favoriza calitatea.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
.jpg)
.jpeg)
.jpg)
