Artistul român Radu Băieș se numără printre cei 10 finaliști ai prestigioasei competiții Darmo Art Prize, care, în acest an, a avut un juriu remarcabil, cu nume precum: Kate Moss (simbol cultural și susținătoare a artei), Jérôme Sans (curator renumit și co-fondator al Palais de Tokyo), Virginia Lebermann (co-fondator al Ballroom Marfa și filantrop) sau Marius Jacob-Gismondi (istoric de artă). Această realizare îi confirmă poziția printre artiștii contemporani de top, iar în urma selecției Darmo, unul dintre cele mai importante incubatoare de artă din Europa, a organizat expoziția The Sun Keeps Rising la Palatul Ghica Victoria din București.
Prin The Sun Keeps Rising, Radu Băieș invită la reflecție asupra rezilienței umane și a ritmurilor subtile ale vieții. Fiecare răsărit devine un simbol al speranței, al capacității vieții de a continua și al reconectării cu sinele. În dipticuri sau lucrări individuale, artistul explorează teme precum singurătatea, liniștea interioară și dialogul tacit dintre om și natură, aducînd în prim-plan o relație de respect reciproc între figuri solitare și peisaje atemporale.
Am discutat cu Radu Băieș și cu francezul Léopold Mazières (art advisor și partener Darmo) despre această reușită și despre ce înseamnă ca România să fie prezentă într-o competiție internațională de anvergură.
Ce a inspirat crearea Premiilor Darmo Art și cum credeți că sprijină artiștii emergenți precum Radu Băieș?
Léopold Mazières: Premiile Darmo Art au fost inspirate de nevoia de a oferi artiștilor emergenți sub 35 de ani o platformă pentru a-și prezenta practicile inovatoare la scară internațională. Prin reunirea unui juriu format din directori de muzee de renume, personalități culturale și filantropi, premiul creează o punte între artiști și rețele influente, încurajînd astfel creșterea și recunoașterea lor. Pentru artiști precum Radu Băieș, Darmo Art Prize oferă nu doar vizibilitate, ci și sprijin critic prin expoziții, rezidențe, finanțare și dezvoltarea pe piața de artă. Această abordare complexă le permite artiștilor să-și perfecționeze arta, să construiască conexiuni și să-și asigure locul în peisajul artistic în continuă evoluție.
Căutăm artiști ale căror practici provoacă sau îmbogățesc istoria artei și cercetarea artei contemporane actuale. Din 2018, Darmo susține artiști internaționali, iar mulți dintre aceștia au ajuns să colaboreze cu galerii și instituții de top. Cu sprijinul curatorilor internaționali și al filantropilor încă de la început, Premiile Darmo Art au fost o continuare naturală a programului nostru: implicarea unor figuri influente din arta contemporană în selecția artiștilor, pentru a crea o platformă fără precedent. Astăzi, majoritatea premiilor de artă funcționează la nivel local sau național, sprijinind artiști din geografii limitate. Am identificat o oportunitate clară de a extinde acest sprijin dincolo de granițele naționale, creînd un program european – și, sperăm, în curînd, unul transcontinental.
Cîți artiști s-au înscris la Darmo Art Prize în 2024?
Léopold Mazières: Premiile Darmo Art 2024 au atras sute de aplicații din întreaga lume. Deși majoritatea aplicațiilor au venit din Europa, competiția a inclus și artiști din alte continente. Cei 10 finaliști provin din orașe diverse din Europa, Statele Unite și alte regiuni, reflectînd caracterul internațional și incluziv al competiției.
Ce v-a atras la lucrările lui Radu Băieș în procesul de selecție și de ce credeți că au rezonat cu juriul?
Léopold Mazières: Lucrările lui Radu Băieș au captivat juriul prin abordarea lor meditativă și introspectivă asupra unor teme universale precum reziliența, continuitatea și conexiunea umană cu natura. Utilizarea tonurilor estompate, a figurilor solitare și a copacilor falnici și simbolici creează o atmosferă atemporală și contemplativă. Inspirat de naturile statice ale lui Morandi și cu ecouri din Caspar David Friedrich, abilitatea lui Băieș de a echilibra simplitatea cu profunzimea emoțională a rezonat profund cu juriul.
Care este impresia dumneavoastră despre peisajul artistic românesc și cum îl vedeți evoluînd în contextul scenei artistice globale?
Léopold Mazières: Peisajul artistic din România este vibrant și ancorat într-un patrimoniu cultural bogat, cu tot mai mult accent pe practici contemporane. Artiștii și instituțiile emergente din România își fac din ce în ce mai mult simțită prezența pe scena globală, așa cum o demonstrează interesul nostru pentru spații precum Palatul Ghica Victoria. A doua colaborare a Darmo în România subliniază potențialul colaborării interculturale și pregătirea regiunii de a participa la discursul artistic internațional. Pe măsură ce scena globală a artei îmbrățișează perspective diverse, combinația României între profunzimea istorică și energia inovatoare o poziționează ca un contribuitor semnificativ la evoluția artei contemporane.
Ce înseamnă pentru tine să fii printre cei 10 finaliști ai Darmo Art Prize, avînd în vedere reputația internațională a competiției?
Radu Băieș: O validare a muncii, a picturii mele, pe o scenă internațională, lucru pe care eu mi-l doream de mult timp și sînt convins că orice artist tînăr visează la asta.
Cum percepi colaborarea cu echipa Darmo?
Radu Băieș: Înainte de toate, cred că una dintre cele mai mari calități ale echipei este pasiunea autentică pentru artă și pentru artiștii pe care îi susține. Ideile lor sînt extrem de originale, iar istoricul lor confirmă acest lucru. Colaborarea mea cu ei pentru această expoziție a rezultat din numeroase discuții în care am descoperit perspective și valori comune despre lumea artei. Strategia lor de promovare se concentrează pe poziționarea și susținerea artistului pe termen lung, pe o piață internațională, lucru de un real ajutor pentru orice artist.
The Sun Keeps Rising exprimă un optimism de durată, un gînd că lucrurile bune se întîmplă și în momente grele. Continuitatea răsăritului, însă, este uneori întreruptă de continuitatea apusurilor. Cum facem, oare, să lăsăm soarele să răsară?
Radu Băieș: Titlul expoziției vine de la lucrarea cu același nume și este un tribut adus vieții, cu toate evenimentele și dinamica ce o însoțesc pe parcurs și o supun unui proces de continuă transformare încă de la început. Lucrarea reușește să inspire multor privitori o stare de optimism prin compoziție și culoare. Am încercat să atribui lucrării această calitate: o percepție personală, aceea că darul vieții este cel mai prețios.
Că tot vorbim despre umanitate. Ai introdus relativ recent factorul uman în picturile tale. Oare de ce ai simțit nevoia să inviți omul în pictura ta?
Radu Băieș: Cred că fiecare om ajunge la un moment dat într-o periodă cînd își pune cu seriozitate întrebări legate de viață. Pentru mine, acest moment a venit în urmă cu 4-5 ani. Și ca să nu ies din zona artei, pot spune că întrebările au fost asemănătoare cu cele pe care și le-a adresat și Paul Gauguin în perioda în care a pictat lucrarea cu titlul: De unde venim? Cine sîntem? Încotro mergem? De atunci, s-a născut interesul meu pentru figura umană și a început să se materializeze în lucrările mele. Cred că artiștilor le este de cele mai multe ori imposibil să separe munca de atelier de viața personală. Acestea se întrepătrund de cele mai multe ori, iar frămîntările din sfera personală se transpun în cea artistică.
Ai menționat influențe precum Morandi, Klimt sau Caravaggio. Cum ți-au modelat abordările lor alegerile artistice din această expoziție?
Radu Băieș: Morandi îmi place pentru liniștea meditativă și lumina din naturile lui statice, iar pe Klimt și Caravaggio i-am menționat datorită compozițiilor. Dar sînt și alți artiști care mă inspiră diferit în funcție de necesitățile mele de moment. Practic, este un prces adaptiv și dinamic. În partea de pregătire a unei lucrări sau a unei serii de lucrări, întotdeauna încep cu acumularea de informații, imagini etc. Tot aici intră și studierea marilor maeștri care au abordat teme de interes pentru mine. Faptul că pot porni de la o fundație solidă în lucrările mele mă ajută să creez un proces natural și sănătos.
Arborii sînt laitmotivul seriei. Ei au o încărcătură simbolică puternică. Poți detalia rolul lor ca martori metafizici și modul în care reflectă viziunea ta asupra timpului și memoriei?
Radu Băieș: Ca să simplific puțin lucrurile, aș putea spune că în cazul în care omul nu intervine în natură pentru a-i schimba estetica, aceasta capătă o formă specifică, dată de trecerea timpului și de mediul în care se află. Faptul că pictura îmi dă această libertate și posibilitatea de a modela fiecare element al compoziției, în funcție de starea sau atmosfera pe care vreau să o transmit, m-a determinat să fac din acești arbori unul dintre „personajele principale”, care își schimbă forma și dimensiunea în funcție de mediul sau scenariul de care am nevoie în lucrările mele.
Expoziție: The Sun Keeps Rising de Radu Băieș / Locație: Palatul Ghica Victoria, București
Curator: Darmo / Expoziție publică: 27 noiembrie – 6 decembrie, orele 14:00 – 19:00 (zilnic)