Facerea unui antreprenor politic

Unii dintre localnici păreau a se fi născut pentru politică. Ne‑am întîlnit deja în cîrciumă cu impozantul Răzvan, atunci cînd a venit vorba de păstrarea ierarhiilor de dominație față de tineri pretendenți sau dușmani și protejarea inclusiv fizică a reputației personale și a partenerilor morali. Gesturile lui publice anunțau și parțial garantau resursele lui disponibile pentru viitoarele bătălii politice. Era doar încă un act din viața sa picarescă, ce începuse cu o faptă reprobabilă, atunci cînd abia ajunsese la statutul social de bărbat.

Ca mulți alții din generația lui, tatăl lui Răzvan migrase din Săteni către un oraș industrial, unde rămăsese pînă la pensionarea timpurie, în anii 1990, dar păstrase legătura permanent cu satul, în care fiul lui își petrecea vacanțele de vară la bunici. Charismatic și impunător fizic, Răzvan se integrase imediat printre adolescenții din sat, pe care îi domina prin șmecheria de orășean cuplată cu savoir‑faire‑ul țărănesc. Atunci cînd toată familia trebuise să se întoarcă la Săteni din cauza prăbușirii industriei socialiste în noua economie de piață, Răzvan avea un pic peste 20 de ani și ducea o existență hedonistă de holtei, plină de prieteni, pahare de băutură și fete.

Acest dolce far niente s‑a sfîrșit în seara în care un prieten l‑a invitat la o petrecere ocazionată de întoarcerea din armată. Amețiți și încurajați de bere și rachiu, patru tineri, printre care și Răzvan, dăduseră buzna în casa unei fete despre care se presupunea că are o moralitate sexuală laxă. Agresorii îi goniseră acesteia tatăl și fratele, apoi făcuseră sex cu fata și cu mama ei. În dimineața următoare, poliția i‑a arestat pentru viol și fiecare a ajuns în închisoare pentru cîțiva ani.

Răzvan insistă, în mod predictibil de convenabil pentru el, pe ambiguitatea întregii povești. Deși își regretă beția și anii irosiți la pușcărie, insistă apăsat și cu detalii că relația sexuală a fost consensuală. Susține că victimele au încercat să obțină avantaje materiale, încercînd chiar să‑l oblige să se însoare cu fata. Deși localnicii consideră violarea sferei domestice și a intimității personale a cuiva un păcat grav, reputația discutabilă și marginalitatea socială a familiei victimei îi fac pe destui săteni să creadă (sau să se facă că cred) în interpretarea partizană a lui Răzvan și, în ciuda statutului problematic de „pușcăriaș“, își păstrează o părere bună despre el și despre familia lui înstărită.

Timp de trei ani, după gratii, Răzvan se dedică bodybuilding‑ului, reușește să obțină poziția rîvnită de bucătar și își cîștigă locul de șef peste o celulă de 50 de deținuți. Închisoarea devine pentru el „școala vieții“, furnizîndu‑i pedagogia secretă a societăților infracționale. Folosind ceea ce învățase în închisoare și relațiile sociale întemeiate în timpul ispășirii pedepsei, Răzvan intră în rețelele mafiote din România și Europa de Vest, ocupîndu‑se cu prostituția, traficul de persoane, tîlhăria, furtul, frauda și protecția fizică a interlopilor. O serie de confruntări cu legea și rivalii, combinate cu pierderea tuturor cîștigurilor la jocuri de noroc, îl conving însă s‑o ia de la capăt la Săteni.

Întors acasă, se căsătorește și face doi băieți, iar împreună cu părinții lui ține o turmă de 200 de oi de lapte, miei și berbeci de montă Karakul. Răzvan se ocupă de tranzacțiile și relațiile cu ceilalți ciobani, în timp ce neamurile și angajații se îngrijesc de operațiunile zilnice, conectînd modul domestic de producție cu piața liberă. Răzvan ajunge la cîștiguri frumoase, de peste 1.000 de euro în lunile bune, vînzînd brînză, blăni de miel și carne. Adesea, bărbatul cooperează și împarte cinstit cîștigurile cu socrul lui negustor. Deși nu are cele mai multe oi din Săteni, obține rapid suficient prestigiu, ca urmare a ascensiunii lui meteorice și a rîvnitei nuanțe roșcate a pielicelelor sale de miel comur. Rudele tatălui și ale soției sînt pentru el rețeaua imediată de legături locale, dar și‑a dezvoltat și configurat și relații cu localnicii de toate felurile.

Ambițiile sale personale și stilul de viață îmbelșugat îl fac să‑și caute mereu surse de venit adiționale. Un văr îndepărtat ca spiță de sînge, dar apropiat și „ținut“, Mihai, îl ajutase să își găsească de lucru în Grecia, dar Răzvan își vătămase spatele și fusese nevoit să se întoarcă acasă, fără prea multe regrete după munca istovitoare din construcții. Banii pe care‑i putea cîștiga în sat nu sînt atît de mulți, dar apare o oportunitate lucrativă atunci cînd companii din afara satului cumpără teren în zonă. Dincolo de comisioanele obținute, Răzvan începe să direcționeze cele mai profitabile tranzacții pentru el însuși, ajungînd inclusiv să își pască oile pe terenurile nefolosite de proprietari enigmatici, despre care se spunea că sînt mai interesați de subvențiile pentru agricultură ale Uniunii Europene decît de producția propriu‑zisă. Consolidîndu‑și proprietatea asupra pămînturilor, Răzvan își mărește turma de animale și cumpără un Audi A6 second‑hand folosit pentru a transporta brînza și a‑și etala bogăția. Devine un personaj din ce în ce mai notoriu în Săteni, dar nu numai.

Cumetrii

Cel mai apropiat prieten al lui e Gheorghe, cioban masiv și hîtru din Cătuneni, care are în comun cu Răzvan antecedentele de violență și închisoare – cel care s‑ar fi ales cu gîtul tăiat în cîrciumă dacă Răzvan și un alt prieten n‑ar fi sărit în apărarea lui. După ce îi botezase fiica lui Gheorghe, Răzvan devenise cumătru – frate spiritual – cu el, consacrîndu‑și legătura morală și prietenia apropiată. Gheorghe are și un alt cumătru într‑o comună învecinată, care, la rîndul lui, are și el un cumătru și mai departe, spre nord. Pe acest lanț de rudenie spirituală între ciobani, reputația lui Răzvan ajunge pînă la un om de afaceri republican care candida pentru Parlament. (Numele partidelor au fost schimbate pentru a le păstra anonimatul. Poziția lor ideologică contează prea puțin la Săteni, așa cum vom vedea.) Răzvan discută cu acesta la telefon și, întreprinzător cum îl știm deja, își arată interesul pentru o posibilă colaborare.

Cîteva zile mai tîrziu, scrîșnetul roților unor mașini de teren impunătoare îl trezește pe Răzvan din somn, băgîndu‑i mama în sperieți la gîndul că fiul avea din nou probleme cu legea. Candidatul și cîțiva notabili republicani veniseră în vizită, acompaniați de Dumitru și cumnații lui, cu toții susținători ai partidului în satele din zonă. Aceștia garantează pentru loialitatea și calitățile lui Răzvan, dar atrag atenția politicienilor asupra stării în care se găsea casa acestuia. Spun că bărbatul e om muncitor, dar are doi copii mici și o mulțime de obligații, subliniind dorința lui de a‑și construi o nouă casă pentru familie. Candidatul promite să aibă grijă de susținătorul său de nădejde, iar tînărul își declară cu entuziasm adeziunea la facțiunea candidatului și promite să obțină voturi republicane în Săteniul dominat de populari.

Intersecția dintre inițiativele politice de sus în jos și rețelele sociale locale îl transformă pe Răzvan într‑un jucător‑cheie în zonă. Răzvan are toate calitățile necesare pentru un lider: o gospodărie mare, e relativ bogat, conectat cu multe rude și prieteni și capabil de prestații publice răsunătoare, de la competițiile cîștigate în cîrciumă la succesul în afaceri. Cu un status semnificativ obținut în cîteva sfere sociale, tînărul se aruncă în politică cu avînt. Beneficiile încep să apară curînd. La numai cîteva săptămîni după începutul carierei politice, își sună niște cunoscuți republicani pentru a obține bunăvoința autorităților agricole și sanitare, pentru a depăși niște obstacole birocratice ce îi afectau afacerile. Planul lui pe termen lung e însă acela de a candida la primărie pentru republicani, curmînd monopolul popularilor asupra guvernării locale și resurselor instituționale.

Răzvan trebuie să propună o structură organizațională și o strategie care să îi articuleze alianțele politice. De ceva timp, republicanii din Săteni aproape că nu existau, obținînd rezultate minore la alegerile naționale. Fostul lider evitase permanent conflictele, așa încît republicanii nu obținuseră nici măcar un loc de consilier local. Popularii aproape că nu aveau opoziție și mulți localnici credeau că primarul îl controla pe liderul republican anterior, ca pe o marionetă care avea în sarcină înăbușirea din fașă a opoziției. Urmînd instrucțiunile de la centru, Răzvan își găsește aliați pentru a‑l răsturna pe fostul lider și clica acestuia, și apoi se pune pe treabă.

De la început, își concepuse interesele politice ca angajamente morale, legate de rudenie și prietenie. Peste noapte, Răzvan își transformă rețeaua de apropiați într‑o facțiune politică. El și Gheorghe devin președintele și, respectiv, vicepreședintele filialei, iar alți cîțiva prieteni și rude ocupă pozițiile‑cheie, transformînd partidul republican din localitate într‑o organizație extinsă, construită pe relații personale.

În drumul către putere, Răzvan are nevoie de încrederea aliaților și a aliaților aliaților săi – și așa mai departe, cît mai adînc în țesătura socială a Săteniului. Strategia lui de organizare politică e lipsită de orice încărcătură ideologică. Afilierile politice nu au nici o legătură cu imperative abstracte, îndepărtate, precum orientarea și istoria partidului sau problemele curente ale țării. Numele de „republican“, ca și celelalte etichete politice folosite în sat, este mai degrabă o metaforă pentru o rețea eterogenă de relații sociale. Membrii și susținătorii au devenit republicani în primul rînd urmîndu‑l pe Răzvan, apoi urmînd nucleul inițial de acoliți și așa mai departe, prin relații personale cu oameni deja afiliați. Fiecare nou‑venit aduce cu el susținerea familiei, iar angajamentul asumat se diseminează printre rude, vecini și prieteni. Liantul care ține laolaltă facțiunea provine din angajamentele de susținere reciprocă preexistente, care acum sînt activate și intensificate de o oportunitate politică concretă. Dacă așa stau lucrurile pe plan local, atunci pare că localnicii s‑au integrat armonios în mediul politic mai larg al națiunii.

(fragment din volumul Neîncrederea: Cum funcționează România profundă. O cercetare antropologică, volum recent apărut la Editura Humanitas)

Radu Umbreș este antropolog și predă la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.