E Ceva Ereditar

Trecutul nu trece, pentru că prezentul este fragil, iar viitorul – incert, ba chiar înspăimîntător.

Această predispoziție genetică foarte reală nu înseamnă că viitorul nostru este determinat.

Neamurile care se bulucesc la tranșarea moștenirii, îmbucătățirea ei astfel încît să satisfacă fiecare parte, erau obligate să asume și grijile trupului mort.

Am văzut odată o ființă care era rezultatul încrucișării unui șoarece cu o pisică și purta pe ea semnele evidente ale ambilor.

Cu tradițiile, lucrurile stau diferit. Produsul lor, care ajunge pînă la noi, nu este o copie și nici măcar o mărturie foarte clară a trecutului, ci doar o actualizare.

Genetica nu este doar despre moștenire, ci și despre surprize. Termenul de „mutație” poate părea înfricoșător, însă doar pentru că ne-am uitat la prea multe filme.

Dacă ereditatea biologică ne oferă structura corpului și predispozițiile genetice, ereditatea socială este, am putea spune, echivalentul său invizibil, dar la fel de important.

Anturajul caută pe chipul bebelușului dovezi incontestabile ale apartenenței sale la familie, asemănări cu diverse trăsături faciale ale părinților.

Dincolo de bucuria trăită ca martor al acestei transformări, ceea ce mi-a atras de cîteva ori atenția a fost un fel de ereditate răsturnată.

Este greu de crezut că porți ca podoabe cîteva grame din ciocnirea explozivă a două stele. Iată cum stelele îți intră în viață fără să ți-o dorești.

Aici intervine o ereditate socială a răului. Din generaţie în generaţie ne omorîm între noi şi, în primul rînd, conducătorii.

Domnia-sa ne oferă un pasionant volum din specia celor consacrate cîndva de Philippe Ariès.