„Tatăl și mama mea au murit la un an distanță unul de celălalt, nu împliniseră 50 de ani. O tragedie de familie, amîndoi au murit subit, de inimă. Unchii și mătușile mele aveau toți diabet și hipertensiune arterială, nu-mi amintesc să fi apucat vreunul pensia.”
Domnul Radu are 80 de ani și este în plină formă. Aleargă pe bandă în sala de fitness în fiecare seară, iar de trei ori pe săptămînă înoată o oră. Nu mănîncă mult și nu fumează. E la vizita medicală anuală, de control. Toate analizele arată bine, e bucuros că poate continua alergarea și înotul, pe care le consideră cardinale pentru sănătatea lui. „Nu poți scăpa de ideea că semeni cu părinții tăi. Terminasem de curînd facultatea și singura modalitate care mi-a venit în minte, ca să evit soarta lor, a fost să alerg. Și să nu mănînc mult. Am avut ghinion să mă nasc cu aceste gene rele, dar nu am crezut că totul mi-e scris de la naștere. Nu puteam să-mi las părinții singurii responsabili de sănătatea mea.”
În ultimii zece ani, cîteva studii remarcabile au confirmat alegerile pe care domnul Radu le-a făcut cu atît de mult timp în urmă: genele nu sînt totul. Predispoziția genetică pentru bolile coronariene este demonstrată și una dintre primele întrebări puse de un cardiolog unui pacient este legată de portretul sanitar al familiei. Dacă tatăl unei persoane a murit de infarct miocardic, riscul acesteia de a suferi, la rîndul ei, un infarct miocardic este de două ori mai mare decît al populației generale. Un stil de viață sănătos, însă, scade apreciabil acest risc. Absența fumatului, o greutate corporală normală, activitatea fizică constantă și dieta bogată în fructe, legume și cereale integrale pot reduce riscul crescut al acestor persoane pentru boli coronariene pînă la nivelul celor născuți cu gene „bune”. Contrariul este și el adevărat: persoane cu o ereditate care ar trebui să-i protejeze de boli coronariene își pot trunchia viața dacă au un stil de viață nesănătos, fumează și mănîncă excesiv și își pot predispune și copiii la aceste boli și vieți mai scurte. Circumstanțele sînt asemănătoare și în cazul accidentelor vasculare cerebrale. Posibilitatea de a dejuca ereditatea a fost probată și în afara bolilor cardiovasculare. Obiceiurile de viață sănătoase și un mediu potrivit pot compensa efectul genelor defavorabile și împiedica apariția diabetului, a demenței, a cancerului de sîn și a altor cîteva boli.
Ereditatea nu pare imuabilă în ce privește aceste numeroase afecțiuni și nu îi împarte pe oameni de la început în grupuri omogene, unii care vor face infarct miocardic și alții care sigur nu vor face. Fiecare persoană are din naștere un risc propriu, o probabilitate de a dezvolta o anumită boală, de a trăi mai mult sau mai puțin. Dar această predispoziție genetică foarte reală nu înseamnă că viitorul nostru este determinat și, indiferent ce schimbăm în viața noastră, nu am putea îmbunătăți rezultatele. Fatalismul genetic se risipește. „Semăn cu mama, nu pot schimba asta” pare doar în prima jumătate a afirmației adevărat. Nu sîntem implacabil prizonierii părinților noștri, caracterele nefavorabile înscrise de la naștere în genele noastre nu sînt lipsite de alternative, de speranță; fatalismul poeților tragici antici, purtăm din naștere în noi planul propriei distrugeri, nu este un mecanism genetic.
Medicina, genetica sprijină tot mai mult înțelegerea riscurilor pentru multe boli, prezice probabilitatea apariției lor și permite astfel, din timp, demersuri utile de prevenire a lor. Bolile părinților tăi, ale familiei tale ajută la identificarea propriului tău risc de a suferi de o anumită afecțiune. Adoptarea cît mai devreme a unui stil de viață sănătos, atenția la semnele de avertizare privind identificarea cît mai timpurie a bolii, dacă ea totuși apare, tratamentele mai bune și administrate mai repede pot modifica puternic efectele eredității, pot neutraliza impactul genelor „rele”, indiferent cît de amenințătoare sînt pericolele pe care le-ai moștenit.
Recunoașterea faptului că modul de viață și mediul în care trăiești pun în mișcare sănătatea în aceeași măsură cu moștenirea genetică părintească conține un apel de independență a fiecăruia față de propria ereditate și de responsabilitate personală. „Ce ți-e scris” nu e singurul factor determinant al sănătății noastre și alegerile pe care le facem în viață pot scădea riscul de îmbolnăvire și de deces prematur. Obiceiurile sănătoase nu pot garanta viitorul, dar poartă în ele o promisiune de eliberare de sub spectrul amenințător al infirmităților moștenite de la părinți, încurajîndu-ne să ne revendicăm destinul, îndepărtîndu-ne de inevitabil.
Domnul Radu îmi mărturisește spaimele cu care a trecut peste vîrsta la care părinții lui au făcut infarct miocardic: „Responsabilitatea apare odată cu riscul, iar al meu era mare, să fac un atac de cord. Nu m-am oprit niciodată din a face exerciții fizice și am fost mereu atent cu greutatea. Controlul total asupra sănătății este o fantezie, dar prudența este un răspuns bun moștenirilor familiale încărcate de incertitudine. Nu mi-am ignorat niciodată ereditatea, dar, după cum se vede, am reușit s-o schimb”.
Se grăbește să-și ridice bicicleta de la revizia de primăvară. Îl felicit pentru starea de sănătate foarte bună în care se află spunîndu-i metaforele comune pe care le învățăm în școală despre modul cum acționează genele și epigenetica, cheia care le permite acestora să se exprime sau nu: „Ereditatea este partitura, dar tu ești dirijorul care o interpretează, iar dumneavoastră ați făcut aceasta foarte bine!”.
„Am fost inginer horticol. Codul genetic mi se pare un pom cu o mulțime de muguri și flori pe care le aștepți să rodească. Mai are însă și flori uscate. Am curățat, cum se cuvine, în fiecare primăvară, crenguțele și florile uscate și totul a mers bine pînă acum.”
Nicolae Rednic este medic.
Credit foto: Wikimedia Commons
