Da Vinci: Cina și vinul

De aici încolo Da Vinci, fascinat de efectele vinului asupra spiritului, a făcut ce știa el cel mai bine.

Pe lîngă multitudinea de ipostaze pe care le-a întruchipat cu genialitate – pictor, sculptor, arhitect, inginer, inventator și lista continuă –, Leonardo Da Vinci a mai fost ceva. Tot genial. A fost toscan. Acest aspect l-a calificat, aproape în mod implicit, în rîndul pasionaților de vin și viticultură. Da Vinci a surprins, probabil, esența viticulturii, încă din primii ani de viață, petrecuți în satul Vinci din Toscana, unde familia sa avea în proprietate terenuri cultivate cu viță-de-vie.

Mare parte a vieții și-a petrecut-o însă la Milano, în serviciul nobilului Ludovico Sforza. Între timp, gustase și din vinurile din regiunea Romagna, unde a călătorit la solicitarea lui Cesare Borgia. 

La Milano a fost angajat să picteze Cina cea de Taină de la Biserica Santa Maria delle Grazie, iar în schimbul acestei sarcini a primit, se pare, o casă și un teren pe care era plantată o viță-de-vie, situate undeva chiar în apropierea bisericii.

De aici încolo Da Vinci, fascinat de efectele vinului asupra spiritului, a făcut ce știa el cel mai bine: a gîndit și a creat, de data aceasta și din ipostaza de viticultor, conturînd arta (și totodată știința) de a face vin excelent, în epoca sa. Trei condiții stăteau la bază: cunoștințele, atenta supraveghere și respectul pentru natură. Într-o scrisoare din anul 1515, i-a transmis podgoreanului său observațiile privind bunele practici pentru obținerea unui vin de calitate. Asta după ce a desenat multe schițe foarte precise, imaginînd astfel noi tehnici și echipamente în virtutea scopului de a obține cel mai bun vin. Printre observațiile din scrisoarea lui Da Vinci întîlnim următoarele: optimizarea calității strugurilor prin fertilizarea viței-de-vie, fermentarea în butoaie cu capac în loc de vase neacoperite și decantarea frecventă astfel încît vinul rezultat să fie limpede. Observațiile veneau, desigur, în urma unui proces metodic de documentare și de căutare a celor mai bune modalități științifice de producere a unui vin bun. De fapt, nu bun, ci excelent, ca să-l cităm pe Da Vinci, care a spus: Dacă îmi vei urma sfaturile, vei bea un vin excelent. Așa să fie (să bem).

Leonardo da Vinci gusta frecvent, întrucît vinul nu prea lipsea de pe listele lui de cumpărături. Asta, desigur, cînd se întîmpla să nu consume din vinul producție proprie pe care îl iubea. De altfel, în ultimii ani din viață, pe care i-a petrecut în Franța, Da Vinci a solicitat să îi fie trimis vin din podgoria sa italienească. Dovadă mai solidă de apreciere și devotament decît a cere vin din alt loc cînd te afli în Franța ar fi greu de găsit. Dacă totuși alt loc înseamnă Italia... ne mai putem gîndi.

Cu un pahar cu vin roșu alături. Întocmai ca apostolii din Cina cea de Taină.

 

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.

Share