În cadrul festivalului literar Passa Porta, găzduit de Bruxelles la finalul lunii martie, un eveniment important organizat de CELA – Connecting Emerging Literary Artists / Conectarea Artiștilor Literari Emergenți a fost New Voices from Eastern Europe / Voci noi din Europa de Est. Menirea programului european CELA este de a conecta, pentru schimb de experiență și diverse oportunități, autorii, traducătorii și ceilalți actori ai pieței de carte din 11 țări și de a face cunoscute, prin traduceri, creațiile literare din țări care altfel nu ar obține expunerea cuvenită. La eveniment au participat scriitorul român Iulian Bocai, alături de traducătoarea din română în neerlandeză Charlotte van Rooden, scriitoarea poloneză Marta Hermanowicz, împreună cu Małgosia Briefjes, traducătoarea din polonă în neerlandeză, și scriitorul ucrainean Myroslav Laiuk, însoțit de traducătorul din ucraineană în neerlandeză Roman Nesterenco.
Discuțiile au accentuat importanța conectării traducătorilor cu mentorii lor din program și cu editurile care ar putea fi interesate de traduceri, dar mai ales strînsa colaborare traducător-liter admite în program doar scriitorii care au pînă la trei cărți publicate), dar nu au fost ocolite nici realitățile politice și sociale ale Europei de Est. Fiecare autor a citit un fragment în limba sa de origine, timp în care a fost proiectată pe un ecran traducerea în neerlandeză a pasajului.
Romanul de debut al lui Iulian Bocai, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (Editura Polirom, 2018) – povestea unei copilării traumatice, dar totuși păstrînd o oarecare candoare, din lumea anonimă și sălbatică a unui sat de cîmpie de pe malul Oltului –, va fi publicat anul acesta în traducerea Charlottei van Rooden la editura olandeză De Geus, cu titlul Het vreemde en aangrijpende leven van Priță Barsacu. După cum a mărturisit Iulian, cartea e menită să mai schimbe versiunea idilică a vieții la țară, prezentă în majoritatea cărților de la noi. Cel de-al doilea roman al lui Iulian Bocai, Constantin (Editura Polirom, 2019), este povestea unui tînăr student la limbi clasice venit din provincie în București, dar și a situațiilor de viață ciudate, tragicomice, prin care trece, toate legate de casa dărăpănată unde ajunge să stea cu chirie. Pomenind și despre această carte, Iulian a fost de părere că generațiile tinere, noi, de scriitori nu mai sînt atît de preocupate de subiectele legate de comunism – lasă celor mai în vîrstă rezolvarea dilemelor istoriei –, ci mai degrabă tind spre tratarea temelor de ordin personal.
Charlotte van Rooden este istoric și traducătoare din română și germană. Vorbește bine limba română și i-a mai tradus în neerlandeză pe Tatiana Țîbuleac (Grădina de sticlă / De glazen tuin), pe Iulian Ciocan (Dama de cupă / Hartenvrouw) și, recent, romanul de debut al Ruxandrei Burcescu, Instabil / Instabiele elementen. Legat de dificultățile unei migrații corecte de la o limbă la alta, Charlotte a menționat propozițiile lungi ale lui Iulian și faptul că s-a străduit să păstreze ritmul poveștii, chiar dacă locul verbelor e altul în cele două limbi. A ajutat-o mutarea în România, faptul că putea vedea de pe geam Casa Poporului, iar astfel a ajuns să înțeleagă mai bine mediul și realitățile sociale din universul descris de Iulian Bocai. E de părere că există chestiuni destul de „sîngeroase” în literatura română, cum ar fi ritualul tăierii porcului, parte care i-a dat bătăi de cap în traducere, în special pîrlirea cu foc de paie.
Marta Hermanowicz, una dintre cele mai promițătoare voci tinere ale literaturii poloneze, a vorbit despre cel mai recent volum al său, Koniec (2024), o poveste despre războaiele care nu se termină, ci continuă la nesfîrșit, prin victimele pe care le lasă în urmă. Dar și despre ceea ce se moștenește de la o generație la alta, despre evenimentele care au loc înainte de a ne naște, dar au puterea de a ne influența parcursul. O prezență posibilă cu greu din pricina războiului a fost cea a poetului, prozatorului și scenaristului ucrainean Myroslav Laiuk. În timpul bătăliei de la Bahmut (descrisă în colecția de eseuri Bakhmut, apărută în 2023), scriitorul a petrecut zile și nopți pe front, cu soldații, medicii, preoții ucraineni, precum și alături de cei rămași în oraș. Și-a dat seama că, pentru el, cele văzute în luptă sînt încă actuale, ca și cînd s-ar fi petrecut ieri, tocmai de aceea cartea lui are două părți, una scrisă la cald, la plecarea de la Bahmut, și o a doua, după o perioadă de reflecție. A vorbit despre felul în care climatul politic schimbă modul de scriere, despre cum a încercat să explice foarte clar tipul de organizare a orașelor ucrainene, astfel încît cititorii din alte țări ale Europei să înțeleagă situația mai bine. Despre cum, pe front, ești în pericol mereu și despre durerea cu care, aproape zilnic, află despre uciderea unui scriitor, muzician ori artist. Odată cu ei, dispar și cărțile pe care le-ar fi putut scrie și toate lucrurile pe care le-ar fi putut crea, în artă.
Concluzia lui Iulian Bocai vine în sprijinul principalului scop al programului CELA, acela de a face scriitorii din zone est-europene parte a literaturii dintr-o țară vestică și într-o limbă importantă: contează mult să fii publicat în România, dar a fi tradus într-o altă limbă este o realizare care conferă vizibilitate și un alt statut.
Credit foto: A. Docea
