Zilele trecute, Parlamentul de la Budapesta a adoptat o modificare constituțională care permite Guvernului Ungariei să interzică manifestări publice ale comunității gay. Adoptată cu largă majoritate, prevederea face parte din eforturile constante ale guvernării lui Viktor Orbán de a muta atenția de la problemele țării (semne de derivă economică, corupție, autoritarism) către un pericol inventat doar pentru a servi propagandei oficiale.
Dincoace de Tisa, omologul său român, Marcel Ciolacu, s-a trezit brusc vorbind și, afectat în identitatea sa de bărbat heterosexual și pasionat de zboruri cu avioane private, a emis următorul panseu: „Cu tot respectul, doamna Lasconi, sînteți o creștină și credeți în Dumnezeu. N-ați crezut niciodată, colegii dumneavoastră de la USR, ei nu au nici un Dumnezeu, uitați-vă cum s-au purtat cu dumneavoastră, o doamnă! (...) Normal că nu-mi doresc vreodată ca Nicușor Dan să fie președintele României, mai ales că sînt bărbat. Nu vreau să fiu obligat să port fustă, mai ales că are și USR-ul acum în spate”.
Mai sigur cumva pe el, Ciolacu al Ungariei a explicat la rîndu-i de ce a fost nevoie de modificarea Constituției: „Oameni normali ca noi sînt în mod constant provocaţi, întrucît persoane cu comportamente sexuale netradiţionale se exhibă în stradă”.
Țări cu probleme similare, România și Ungaria sînt foarte departe de a deveni modele europene de liberalism. România are de partea sa faptul că majoritatea populației e totuși mai alergică la despotism decît cea a statului vecin, însă asta nu e o garanție că nu va ceda la un moment dat. O altă diferență între cele două e la nivelul premierilor. În timp ce Orbán practică cinic și calculat iliberalismul – campanii de seducție a intelectualilor conservatori din străinătate și marketing agresiv acasă –, Ciolacu e doar un oportunist despre care sînt sigur că ar fi purtat un deux-pièces fabulos dacă asta îl ajuta să își conserve puterea.
De altfel, în rîndul interlocutorilor săi, Marcel Ciolacu are reputația că spune orice vrea partenerul de discuție să audă. E lipsit de idei proprii, lipsit de convingeri și mînat în luptă doar de teama căderii în irelevanță, cu toate consecințele ce decurg de aici. În cazul de față, interlocutorul era publicul conservator și calculul premierului era că mai aduce niște voturi din zona aceea pentru Crin Antonescu. Sper doar că strategii care îi validează glumițele fac și efortul de a le măsura efectul. Atît în cifre, cît și la „sentiment”.
Problema cea mai gravă e că, spre deosebire de Orbán care nu se teme să își asume convingerile politice antiliberale, dl Ciolacu este oficial membru al taberei pro-europene și, deci, pro-liberale din România. Ba chiar, grație bunăvoinței partenerilor săi de la PNL, e principalul promotor al ei la nivelul statului. Te-ai fi așteptat de la un astfel de personaj să explice că e loc pentru toată lumea în România, iar dacă era neapărat necesar să îl atace pe Nicușor Dan, probabil era suficient să folosească niște fotografii cu clădirile de patrimoniu care continuă să fie neglijate în București sub mandatul unui primar general care și-a clădit cariera promițînd conservarea lor. Sau cu aglomerația din intersecțiile unui oraș în care nu s-a construit aproape nici o pistă de biciclete în ultimii șase ani. Avea muniție, dar băiatul nostru de cartier a preferat o glumiță grosieră.
Tragedia taberei pro-liberale din România e că în acest moment este reprezentată de un număr de politicieni care ocupă acel culoar doar pentru că toate celelalte au fost deja ocupate de alții. Alergici la diferență și afectați în diverse grade de orice manifestare autentică a libertății, vîrfurile pro-occidentale românești sînt unite doar de mediocritate și lipsă de convingeri.
Văd aici un risc major de demobilizare în rîndul publicului care nu e dispus să mai treacă cu vederea calitatea reprezentării, iar dacă în turul II vor trece doar candidați cu agendă izolaționistă să nu vă supărați pe electorat, ci pe cei care au vorbit în numele lui.
Nu sînt creștin practicant, dar sînt aproape sigur că Dumnezeu nu are ore de outfit check cînd se uită în jos spre noi. Și nici nu cred că, într-o duminică după slujbă, i-a apărut premierului în vis la somnul de după-amiază și i-a zis: „Marcele, să nu cumva să te văd în fustă!”.
Și dacă tot sîntem aici, poate vreun cercetător al creștinismului, ne va lămuri zilele astea ce se întîmplă în veșnicie cu oportuniștii cinici ca Viktor și Marcel. Pot să presupun doar că sînt repartizați într-o brigadă de divertisment condusă cu o mînă de fier de RuPaul.
Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOL
