Materia din tine și de pretutindeni este permanent reciclată de forțele și procesele care acționează în Univers. Nimic nu se distruge, totul se refolosește. Poate crezi că ideea de reciclare este nouă, dar nu, ea a apărut fără ca cineva să o introducă în reglementări birocratice, încă de la formarea primelor stele.
Cînd Universul era în primele milionimi de secundă de viață, totul era o supă cremă densă de materie lipsită de structură atomică. Și ca orice supă, universul era extrem de fierbinte, permițînd ca timp de cîteva minute să se formeze nuclee atomice. Și pentru că totul se mărește și se răcește, timp de 380.000 de ani în vremea cînd nu exista nimeni care să măsoare timpul, s-au putut forma în Univers cele mai simple elemente chimice, hidrogenul, heliul și un pic de litiu, după care temperatura a scăzut îndeajuns de mult și au rămas doar aceste elemente, lumină și spațiu. Toată materia care s-a format atunci este încă în jurul nostru sau în noi, pentru că elementele chimice nu se pot distruge.
De-abia acum intervine și ereditatea cosmică, pentru că din materia aceea, considerată ca fiind primordială, s-au format primele stele, pe care noi, astronomii, le alintăm ca fiind stelele de populația a III-a. Acestea sînt primele stele formate în Univers, sînt cele mai masive și cele mai luminoase stele care au existat vreodată, dar noi nu am văzut încă nici una. Ele reprezintă Sfîntul Graal al astrofizicii pentru că sînt stele formate doar din materia care exista la început: hidrogen și heliu. Ele au produs elementele chimice mai grele, cele din care sînt compuse revistele, metrourile și cabinele de vot, dar din nefericire au funcționat o perioadă foarte scurtă de timp, după care au devenit supernove. Pentru a le vedea trebuie să ne putem uita la primele sute de milioane de ani ale Universului, adică să putem detecta stele în cele mai îndepărtate galaxii, dar telescoapele noastre, chiar și cele de 10 metri în diametru, sînt prea mici.
Stelele din această generație au funcționat la fel ca orice stea masivă, transformînd o parte din hidrogen în heliu, heliul în carbon, carbonul în oxigen, oxigenul în siliciu și siliciul în fier. La final, au aruncat toate aceste elemente în spațiu în urma unei explozii de zile mari, producînd în timpul ei și restul elementelor chimice pe care le-am fi învățat dacă nu am fi chiulit de la orele de chimie. În timp ce prima generație de stele se stingea, a doua se forma și era o generație mai bogată decît prima. Stelele de populația a II-a conțineau hidrogen și heliu primordial, dar și elemente produse de stelele din prima generație (adică cele de populația a III-a). Universul era acum mai bogat, legile fizicii avînd la dispoziție materiale diverse din care să facă balene, tigăi, apă și comete. Acum, norii făcători de stele conțineau și metale astrofizice (adică orice element mai greu decît heliul), iar din acestea s-au putut forma obiecte solide și reci precum planetele și judecătoriile de sector. De-abia acum putem vorbi despre planete, odată cu a doua generație de stele, dar ține cont că totul este compus din aceeași materie primordială, fie cea originală, fie cea prelucrată de nucleele stelelor din prima generație. Vezi, totul se refolosește în Univers.
Soarele nostru este a treia generație de stele, compus din hidrogen și heliu primordial, dar și din materiale produse în stelele de prima și a doua generație, deci Soarele este o stea la mîna a treia. Nu doar Soarele este așa, ci și sistemul solar și tot ce sălășluiește prin el.
Ai ținut vreodată în mînă ceva compus din zirconiu, plumb sau cositor? Află că elementele acestea provin din atmosferele stelelor reci și puțin masive, care sînt medii perfecte pentru formarea de elemente și molecule la temperaturi mici. Pînă și carbonul și azotul credem noi că a ajuns în norul din care s-a format sistemul solar, din atmosfera acestor stele, dar o istorie mai interesantă o au aurul, platina, uraniul și iodul, care se formează cu predilecție atunci cînd se ciocnesc două stele neutronice, adică două nuclee de foste stele masive. Este greu de crezut că porți ca podoabe cîteva grame din ciocnirea explozivă a două stele. Iată cum stelele îți intră în viață fără să ți-o dorești.
Materia din care sînt compuse fripturile și salatele se afla acum șase miliarde de ani într-un nor de gaz din care s-a format Soarele, dar știi tu din ce sînt compuși oamenii? Din mîncare! Ești ceea ce mănînci, adică carbon (C), hidrogen (H), oxigen (O) și azot (N), iar asta înseamnă că noi mîncăm resturi de stele. Resturile acestea se găsesc în stare organizată, sub formă de pui prăjit, sau neorganizată, depuse ca zăpadă și gheață pe planetele îndepărtate, așa că vom avea ce mînca și cînd ajungem departe, la Pluto. Universul ne-a transmis mîncare sub formă de CHON și noi sîntem construiți să consumăm chiar aceste elemente.
Fiecare moleculă, fiecare fir de praf sau chiar fiecare atom au marcate în interior locul de proveniență, adresa lor cosmică sau cel puțin locul în care și-au petrecut cea mai mare parte din viață. O mare parte din apa care se găsește pe planetă provine de pe asteroizii care au căzut pe planeta noastră acum trei-patru miliarde de ani. Pur și simplu, nucleul hidrogenului din apă seamănă foarte mult cu cel care se află în apa găsită pe diverși asteroizi. Anumite fire de praf găsite la sol au cantități mari de elemente chimice grele și radioactive, care în mod normal se găsesc adînc, în interiorul planetei, ceea ce înseamnă că au venit din spațiu. Tot ce atingem este compus din atomi indestructibili care, spre deosebire de noi, s-au plimbat în imensitatea spațiului printre stele, au participat la explozia supernovelor, au fost martori ai formării Soarelui, ai topirii cometelor și ai ciocnirilor asteroizilor cu o biată planetă în formare, denumită Pămînt de locuitorii săi compuși din mîncare. La fel cum apa poartă ADN-ul asteroizilor, și noi purtăm marcajul stelelor.
Privește-ți în ochi persoana iubită și vei vedea în ochii ei lumina unor stele de mult apuse!
Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Universul exotic. Carte de recorduri astronomice, Editura Nemira, colecția Nemi, 2023.
Credit foto: Wikimedia Commons
