De La Rasfat La Razgiiala

La simplitate ajungem cel mai greu în viață. Și mereu o luăm pe căi ocolite. Poate așa se întîmplă și cu răsfățul.

Ochiul estetului refuză să vadă absurdul, dar îl presimte, și astfel barează și tezismul obligatoriu, și plonjarea în abisul existențial.

Există o diferență simplă, dar fundamentală, între România și Japonia, între Europa și Asia. Ideea de individ versus grup.

Cam așa este descrisă în Faust-ul lui Goethe intrarea întunericului în lume.

La antipodul răsfățului de tip matern, necondiționat, se află răsfățul patern

Gara nu își află numele, așa cum s-ar putea crede, în ideea de punct terminus, de final al călătoriei.

Există un scriitor de literatură pentru copii care mereu îmi amintește de bunicul meu, de Petru.

Abia perioada interbelică aduce și o fată printre copiii-mit de la noi

Mai tîrziu, în adolescență, lucrurile s-au schimbat, poate și pentru că nu mai era mereu nevoie de altcineva ca să primesc ceea ce îmi doream.

În mod tradițional, bunicii se află în poziția privilegiată de a oferi alint.

Răspunsurile invitaților mei pun răsfățul pe o hartă imaginară a lucrurilor importante de făcut într-o viață sau, din contra, pe nedrept uitate.