„Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpînire e pe umărul Lui, și se cheamă numele lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va sa vie.” Aceste versete din profetul Isaia (9,5), vestitoare ale bucuriei Nașterii lui Iisus în Betleem, au intrat în vocabularul de sărbătoare al Crăciunului, de la colinde la glorioasa corală a lui Händel, Unto us a child is born, din oratoriul Messiah. Iisus s-a născut la Betleem, un orășel obscur din Iudeea, după cum îl descrie în Vechiul Testament profetul Miheia (5,2): „Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpînitor peste Israel, iar obîrșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei”. Nașterea lui Iisus într-o iesle în vremea împăratului Augustus a scos Betleemul cel fertil (efrata) din anonimat pentru totdeauna. În fiecare an, ieslea din Betleem este reprodusă ca piesă de teatru liturgic sau simplu ornament. Astăzi, Betleemul este un oraș cu o minoritate creștină însemnată, situat în Teritoriile Palestiniene. Ce se întîmplă cînd ieslea aleasă face referiri atît la Betleemul biblic, cît și la cel real, pe care îl putem vizita, în zilele noastre? Indignare și scandal.
Ieslea și marginalii
Pe 24 decembrie 1223, Francisc din Assisi, proaspăt întors din periplul său în Țara Sfîntă, a vrut să îi facă pe locuitorii obscurului sătuc Greccio din Lazio, unde se retrăsese, să vadă cu adevărat Betleemul și ieslea. Așadar, a pus în scenă Nașterea într-o peșteră din muntosul Greccio cu sătenii înfățișîndu-i pe magi, pe Maria și Iosif, iar o păpușă așezată pe paie pe Pruncul Iisus. Sărăcuțul se pare că a adus chiar și un bou și un măgar ca să întregească scena. Variante ale acestei imagini se găsesc și astăzi pe felicitările de Crăciun din întreaga lume. Iisus s-a născut sărac și în ceva ce probabil era un grajd. Deloc surprinzător, ieslea a devenit un simbol al marginalilor. În timpul celor două războaie mondiale, ieslea a fost pusă printre ruinele produse de bombardamente, iar în primele două decenii ale acestui secol ieslea de Crăciun a fost folosită pentru a aborda marile probleme actuale: încălzirea globală, războiul și criza refugiaților. Să luăm cîteva exemple grăitoare. În 2015, la Assisi, în a cărui bazilică împodobită de Giotto și Cimabue este înmormîntat Sf. Francisc, ieslea din piața publică a fost făcută dintr-o barcă folosită de refugiați la trecerea Mediteranei. De atunci, multe alte orașe italiene, printre care Bologna, Matera sau Jesolo, au pus în discuție publică soarta refugiaților prin tema aleasă pentru ieslea de Crăciun. Aceeași temă, a imigranților marginalizați, a fost aleasă și de multe parohii din Statele Unite, mai ales în perioada de criză a deportărilor făcute de Donald Trump în primul său mandat care au dus, de multe ori, la punerea în cuști de plasă a celor sortiți deportării. Multe parohii romano-catolice și unele protestante au pus personajele din iesle în cuști din plasă de gard ca acelea în care fuseseră puși imigranții. Iesle precum cea de la Sf. Susanna, parohia catolică din Dedham (Massachusetts) sau cea de la biserica metodistă din Clermont (California) au ajuns să fie discutate în presa națională ca fiind exemplare pentru mișcarea împotriva politicii de deportare a lui Trump. Cînd biserici și comunități din întreaga lume se folosesc de ieslea de Crăciun pentru a-și exprima solidaritatea cu cei marginalizați, nu e de mirare dacă și ieslea de la Vatican are un mesaj politic. Ce e de mirare este tocmai așteptarea că ar trebui să rămînă o formă de artă neutră.
Ieslea de la Vatican și eșarfa palestiniană keffiyeh
Ieslea prezentată la Vatican pe 7 decembrie e un produs al Betleemului care are o tradiție centenară pentru artizanatul în lemn de măslin și sidef. Statuetele din lemn de măslin și steaua din sidef au fost realizate de doi artizani din Betleem, Johnny Andonia și Fatin Nastas. Ieslea în care era așezat pruncul Iisus era acoperită de binecunoscuta eșarfă palestiniană, keffiyeh. Prezența eșarfei a atras imediat critica celor care cer ca Vaticanul să rămînă neutru în conflictul israeliano-palestinian. Trebuie remarcat că nimeni nu a criticat Vaticanul cînd una dintre ieslele expuse la Crăciunul 2023, venită din Ucraina, includea statui cu șrapnel în ele. Războiul declanșat de atacul Hamas asupra Israelului pe 7 octombrie 2023 a făcut problematică purtarea eșarfei keffiyeh. Cei care o poartă pot fi chiar concediați, cum s-a întîmplat de curînd cu trei angajați ai un muzeu newyorkez. Cu toate că Vaticanul a condamnat de nenumărate ori atacul Hamas și a cerut în numeroase rînduri eliberarea ostaticilor israelieni, eșarfa keffiyeh în iesle este văzută de critici ca un semn de susținere pentru organizația teroristă Hamas. Oricine are urechi de auzit și mai și aude explicațiile Vaticanului știe că nu astfel stau lucrurile. Dacă prezența unei keffiyeh în Vatican are vreo semnificație dincolo de faptul că ieslea a fost făcută de creștini palestinieni din Betleem, poate ar putea fi văzută ca un semn de solidaritate. De solidaritate cu zecile de mii de copii palestinieni, foarte mulți dintre ei chiar prunci, care au fost omorîți în timpul acestui conflict. Pentru că ieslea expusă anul acesta la Vatican a venit din Betleem, ea nu putea să arate decît astfel. De altfel, ieslea care a împodobit anul trecut Piața Ieslei din Betleem l-a avut în centru pe Pruncul Isus pus pe o keffiyeh întinsă peste molozul adus de la clădiri dărîmate în timpul acestui conflict. Neutralitatea nu este întotdeauna virtuoasă.
De Crăciun, cînd vom asculta iar povestea Nașterii lui Iisus, să nu ne gîndim la Betleem ca la o abstracțiune. Spre deosebire de Ierusalim, Betleemul nu are un echivalent ceresc. Este încă un oraș plini de marginali, mulți dintre ei trăind în tabere de refugiați. O iesle creată la Betleem nu poate să ascundă marginalitatea sub obroc, să o igienizeze de toate neplăcerile locale și să o facă acceptabilă pentru gusturile occidentale.
Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturgist.