Jos de pe cruce, creștinilor!

Imaginea de zilele trecute cu un nefericit participant la mitingul AUR călărind o cruce ridicată în amintirea celor căzuți la Revoluție e emblematică pentru confuzia care domnește zilele astea. Foarte probabil, mînat de entuziasm, omul a vrut să își fluture steagul dintr-un loc vizibil. Uneori te mai ia valul. Însă faptul că nici unul dintre miile de daci liberi aflați în preajma lui nu a sesizat oroarea situației e stupefiant. Erau totuși, la mitingul acela, unii care defilau cu icoane și steaguri religioase. Nu am auzit scuze din partea organizatorilor, deși îi vezi la tot felul de ceremonii făcîndu-și mecanic cruci cu zelul unei drone programate de un IT-ist cu Tourette. 

Am îndoieli că nefericitul realiza ironia situației. Participînd la miting, omul nostru își practica drepturile și libertățile de care cei comemorați în Piața Universității din București nu au apucat niciodată să se bucure. Pot să presupun că a coborît de pe monument, a mers mai departe și a strigat senin, împreună cu ceilalți participanți, „Li-ber-ta-te, li-ber-ta-te”. La fel cum s-a strigat acum 35 de ani în același loc. Diferența e că atunci s-a murit, acum Jandarmeria a avut grijă ca nefericitul să nu fie cumva agresat pe traseu. 

Dintr-un punct de vedere, e aglomerație pe crucile acelea de la Universitate. Nu le călăresc doar „suveraniștii”, enervați pe bună dreptate de anularea turului II al prezidențialelor. Dacă priviți mai atent, o să îl vedeți acolo și pe Marcel Ciolacu încercînd să pozeze în victimă. Tot acolo e și Klaus Iohannis agățat cu niște clișee foarte elastice de piatra monumentului. Amîndoi insistă în a poza în apărătorii unei democrații pe care au făcut toate eforturile să o compromită. Iisuși de contrabandă. Nici unul dintre ei nu dă semne că pricepe Zeitgeist-ul. Se încăpățînează să creadă că, odată cu trecerea timpului, oamenii uită și se întorc la ale lor. 

Filosofia „Business as usual” pare totuși să nu funcționeze chiar bine. Pînă și în PNL, partidul-șosetă al lui Klaus Iohannis, au început să se audă voci care îi cer să plece. Dl președinte pretinde că nu aude, dar e un pic amuzant să îți imaginezi reacția unui om al cărui registru emoțional e totuși limitat. 

Ceea ce refuză cinic să accepte cei doi artizani ai situației actuale e că fiecare zi în care rămîn la putere micșorează puterea argumentelor împotriva „pretutindenarilor” lui Călin Georgescu. Valoarea lor tinde spre nul cu un președinte ilegitim și un premier care ar trebui să dea declarații în cu totul altă parte decît în FYP-ul de pe TikTok. 

Și dacă vreți o confirmare, uitați-vă la grimasele lui Ilie Bolojan, din ce în ce mai inadecvat și ridicol, încercînd să împace capre și verze explozive. Zilele trecute, PNL făcea un apel larg la societatea civilă să își creeze mecanisme de apărare în fața dezinformărilor. Binevenit apel, aș zice, dar cine ne îndeamnă la responsabilitate după tot ce s-a întîmplat în ultimele luni? Cum poți să ceri responsabilitate și rațiune cînd Klaus Iohannis e încă la Cotroceni? Pe cine mințim? Păi, pe noi înșine. 

Dl Bolojan ar trebui să realizeze la un moment dat că din oglindă îl privesc imaginea neputinței și simbolul lașității. Iar astea au consecințe. Pot să presupun că liderul interimar al PNL cochetează deja cu ideea că se va retrage à la Emil Constantinescu, învins din nou de București. A mai făcut-o o dată, detaliu eludat convenabil în omagiile de presă pe care le tot primește. 

Creștini care călăresc cruci, democrați care calcă legea în picioare, președinte în afara mandatului și nesfîrșite ambiguități în numele democrației. Asta e poza de moment a României, o țară care pare că și-a declarat sieși război. 

Nici unul dintre încrîncenații ăștia care se luptă pentru putere nu vrea coerență. Toți, de la Iohannis la Georgescu, mizează pe confuzie și oboseală. Fiecare dintre ei speră că va prinde momentul prielnic în care „ai lui” cîștigă cu un popor placid și dezgustat pe post de martor pasiv. Nici unul nu se întreabă ce va fi a doua zi. 

E probabil prima oară în istorie cînd profanatorii acționează pentru viitor. Se sapă voios la mormîntul unei țări care de 35 de ani se chinuie să iasă la lumină.