Vineri 13 a fost o tragere la sorți cu noroc pentru Naționala României?

Naționala României e atît de tare încît a ajuns să schimbe proverbele. În cazul de față se aplică, modificat, o celebră vorbă de duh: norocul îi ajută pe cei norocoși. Totul a început cu tragerea la sorți pentru preliminariile Euro 2016, unde a fost prezent Anghel Iordănescu cu toate ajutoarele sale bisericești, iconițe și alte atuuri infailibile în fața destinului. Am căpătat deci o grupă ca un cadou de Crăciun și ne-am calificat. După o vreme a venit fiul, Edi. Noroacele s-au ținut lanț. Adversare care mai de care mai defecte, arbitraje bune (OK, aici norocul, după un alt proverb, și-l mai face și omul, în cazul ăsta omul grec din fruntea arbitrajului nostru care știe pe cine trebuie pe lîngă cine trebuie), apoi harakiri practicat periodic de oponenți, toate au complotat pentru ca Naționala să aibă drum uns, cale bătută. Și ne-am calificat. La turneul final din Germania am continuat a călca în baftă și am mers de pe primul loc cu același număr de puncte cu echipa de pe ultimul loc. Șmecherie, nu? În fine, a venit și sorocul debutului către Graal-ul neatins de peste un sfert de secol, Cupa Mondială. Mircea Lucescu nu e cunoscut ca un favorit al zarurilor sorții, dar se pare că această chestie se ia, precum gripa. Pac, pac! – s-au învîrtit bilele, scoase apoi ca peștii din acvariu. Și cine credeți că a pescuit Peștișorul de aur? După ce ne-am aflat adversarele s-a rîs cu poftă. Gică Popescu a spus că dacă ar fi fost pus să aleagă el partenerele de grupă ale României i-ar fi fost jenă să îi ofere o selecție atît de favorabilă. Pițurcă a declarat că nu înțelege cum a fost posibil să ne cadă în brațe o asemenea pleașcă. Da, e greu să poți reuși mai bine decît a făcut-o destinul. Capul de serie, Austria, e singurul care nu a produs măcar o performanță cu adevărat remarcabilă pînă acum. Față de Germania, Spania, Italia, Anglia, Portugalia, Franța e ca și cum unora le-ar da la bacalaureat ecuații de gradul 3, iar ție o adunare. Hai, și o scădere. Din urna de sub noi ne-a picat Bosnia, o Națională aflată în tranzit între generații, în construcție, cum se zice. Avantaj noi. Apoi mai sînt Cipru, cu care ne-am distrat în Liga Națiunilor, și San Marino, care un orășel frumos pe un deal și atît. E bine. În așa măsură încît te sperii. Evident că nu totul ne va fi servit pe tavă. Evident că asta nu înseamnă că ne-am calificat deja. Dar avem șanse. În alte grupe am fi plecat la luptă cu monștri și doar în cărțile pentru copii și în planurile TikTok învinge Harap Alb. În realitatea dură nu-ți rămîne decît să spui că ai căzut de pe un cal frumos. Niciodată nu am înțeles cu ce te ajută cînd te alegi cu spinarea frîntă, dar așa se zice. Întrebare legitimă: de ce avem atît noroc? Poate pentru că în multe altele avem muuuuuuult ghinion. Așa că nu vă bucurați prea tare. Totul se plătește cumva. În ciuda multora care afirmă nebunia asta, Dumnezeu nu e român. Nu, pe bune acum, priviți un pic în jur!...