Dincolo de perimetru – 12 pedagogii complementare pentru o arhitectură a sustenabilității (2) –

Continui astăzi enunțarea principiilor de proiectare pentru comunitățile vulnerabile, așa cum s-au decantat ele prin 12 ani de practică la firul ierbii, în cadrul programului educațional ArhiPera al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Le puteți vedea puse în practică pînă pe 10 ianuarie, prin machete detaliate și fotografii ale construcțiilor realizate, expuse în spațiul expozițional de la parterul universității.

Incluziune socială. Un proiect social se concepe și se realizează nu doar pentru comunitate, ci împreună cu ea. Participarea presupune informarea și consultarea comunității, dar și delegarea deciziei către membrii săi. Proiectarea participativă se slujește de lucrul cu machete și planșe, la fața locului, împreună cu un grup de inițiativă locală care reprezintă comunitatea în ansamblul ei și care include beneficiarii direcți și indirecți ai proiectului. Scopul intervențiilor noastre este incluziunea socială a grupurilor vulnerabile printr-o arhitectură care apropie, care unește și care abolește separările. O casă înseamnă, în viziunea ArhiPera, un capital inițial care le-a lipsit și le lipsește, în continuare, multora. Fără o casă, fără o adresă, fără documente de identitate nimeni nu-și poate fructifica însușirile. Spațiile proiectate sînt accesibile oricui, indiferent de starea de sănătate, iar designul promovat este universal, capabil să satisfacă exigențele de exploatare ale tuturor, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități, fără a exista o diferență de utilizare sau apropriere.

Inovare și experiment. Cunoașterea unui domeniu nu poate să avanseze fără a descoperi, fără a testa limitele, fără a explora. De aceea, orice inovație are la bază experimente. Nici un explorator nu a pornit vreodată să descopere ceva ce fusese, în prealabil, cunoscut. Nici o căutare nu este lipsită de riscul de a eșua, iar căutările în domeniul arhitecturii nu fac excepție. Experimentele pot reuși, dar pot și să nu izbutească. Este vorba despre o asumare de riscuri într-o societate bazată pe cunoaștere. La  ArhiPera, nereușita unui demers conceptual nu este numită eșec, ci repoziționare, pentru că ea este analizată, înțeleasă și depășită printr-un experiment nou. Conceptele arhitecturale noi, rezultate prin experiment, sînt analizate, testate, înțelese și optimizate. În același timp, respectuoasă cu identitatea locală și cu tradițiile de construire, arhitectura promovată de ArhiPera pune accentul pe inovarea la nivel formal, spațial și tehnologic, în vederea preluării valorilor perene decantate în secole de construire și adaptării acestora timpurilor prezente, exigențelor și standardelor contemporane. Inovarea nu înseamnă renunțarea la cultura locală, ci, dimpotrivă, păstrarea ei într-o formă actualizată și orientată spre viitor.

Sustenabilitate. Pentru noi, sustenabilitatea înseamnă un proiect care susține dezvoltarea viitoare a comunității căreia i se adresează, pornind de la resursele regenerabile pe care aceasta le deține. Adesea, resursele nu sînt doar materiale (lemn, piatră, argilă, stuf), ci, mai ales, imateriale, ca tradițiile și meșteșugurile. Avem în vedere sustenabilitatea socială, economică și de mediu. Înțelegerea sustenabilității necesită timp, discuții cu localnicii, aflarea resurselor uitate și a tehnologiilor abandonate, însă acest timp este necesar, oricum, pentru construirea încrederii reciproce.

Grijă. Mereu pășim cu grijă în comunitățile unde decidem să acționăm. Sîntem, în fond, oaspeți, iar membrii comunităților ne primesc fără a avea așteptări de la noi. Intenția de a susține nu trebuie să deranjeze, să producă neliniște sau certuri în comunitate și, pentru asta, este nevoie de atenție, de delicatețe și de sensibilitate. Grija vine însoțită de modestie, iar manifestarea ei este reflectată de înțelegerea atentă a echilibrelor fine care caracterizează teritoriul.

Educație. Să faci arhitectură la firul ierbii este o bună ocazie de a-i educa pe copii și pe adulți deopotrivă cu privire la spațiu, la confort și igienă, la inovație și cunoaștere; înseamnă școli de vară pentru studenți și elevi, programe de mentorat și cursuri de arhitectura interesului public, de dezvoltare a creativității și inovare. Discutînd despre un program universitar, este natural ca ArhiPera să își extragă sevele din educație, să educe și să se educe permanent. Educația este, mereu, biunivocă. Studenții arhitecți îi învață pe copiii din comunități să deseneze, să facă instalații și să-și gîndească mediul. În același timp învață ce înseamnă antreprenoriat local, utilizarea judicioasă a resurselor, obiceiuri și datini.

Identitate. Specificul local vorbește despre abilitatea arhitecturii vechi de a se adapta climatului și resurselor, de a fi eficientă și durabilă, dar și de a fi purtătoare de simboluri și valori. A descoperi acest specific înseamnă a înțelege cum trebuie proiectat într-un loc și pentru o comunitate anume, și odată cu această înțelegere vine și capacitatea arhitecturii proiectate de a fi relevantă în plan cultural. Acest demers începe de la autocunoaștere, de la asumarea moștenirii și responsabilităților proprii, continuînd cu înțelegerea identităților celor pentru care proiectezi. Doar astfel arhitectura poate face bine comunităților locale și trece proba timpului, transmițînd un mesaj universal, exprimat într-o situație particulară, la un moment dat.

Foto: Magazin universal Țara Loviștei, un proiect de Lorin Niculae, Irina Scobiola. Randare și grafică imagine: Irina Scobiola.