Biserica bucuriei

Uneori poate neglijate, alteori minimalizate, adesea fascinante prin frumusețea sau/și simbolul lor, dacă nu prin capacitatea de a influența în mod direct evenimentele, detaliile pot reprezenta unele dintre cele mai atrăgătoare elemente ale istoriei.

Un exemplu de acest gen de detalii exista în ceremonialul de la punerea pietrei de temelie în cazul unor clădiri istorice. Iar (și) la acest capitol, Regele Carol I a fost maestru. Monumentul în cauză: Biserica Domnița Bălașa din București, ctitoria celei de-a șasea fiice a lui Constantin Brâncoveanu, domnița Bălașa.

Însăși povestea bisericii este aparte, aceasta fiind năruită și reconstruită de patru ori, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea pînă în prezent. Ultima construcție, a patra, a Bisericii Domnița Bălașa din zilele noastre a fost realizată de către familia Bibescu, moștenitoarea Brâncovenilor, în timpul domniei regelui Carol I și a reginei Elisabeta, și a durat patru ani (1881-1885). Arhitectul bisericii a fost Alexandru Orăscu, ajutat de arhitecții Friedrich Hartmann și Carol Benisch, iar proiectul final a primit avizarea lui André Lecomte du Noüy. Totul a costat enorm, echivalentul venitului pe trei ani al Așezămintelor Brâncovenești.

Dincolo de toate aceste fapte și date esențiale pentru istoria monumentului arhitectural religios, există și o secvență-detaliu cu farmec istoric, de la ceremonia de punere a ietrei de temelie din 14 iunie 1881, consemnată de Constantin Bacalbașa în Bucureștii de altădată”: „După ce serviciul divin a fost oficiat de mitropolitul primat, s-a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirii. Acest act a fost închis într-un tub de sticlă, unde au fost introduse și cîte o piesă nouă din toate monedele românești de metal ale epocii, de la piese de un ban și pînă la cea de aur, de 20 de lei. Tubul a fost învelit în cîte o foaie a tuturor ziarelor ce apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub, de metal. Regele, regina, mitropolitul primat și doamnele de onoare au primit cîte un șorț de satin alb, cu ciucuri de aur. Apoi regele, cu sculele de argint ce i s-au dat, a pus întîia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a doua cărămidă a pus-o regina, a treia, mitropolitul și așa mai departe”.

Alt detaliu mai reține atenția în ceea ce privește Biserica Domnița Bălașa, o construcție cu o acustică excelentă, și anume o prevedere din Regulamentul pentru Administrarea Așezămintelor Brâncovenești care interzice oficierea slujbelor de înmormîntare, cu excepția descendenților familiei ctitorilor. Altfel spus, o biserică în care de-a lungul timpului s-au făcut doar botezuri și cununii, deci o biserică exclusiv a bucuriei.

Ceea ce vă doresc în noul an.