Cupe de vin la curtea lui Matei Basarab

Marele paharnic făcea parte din Sfatul Domnesc atît în Țara Românească, cît și în Moldova, ceea ce spune multe despre importanța acestei dregătorii în istoria românească și, ducînd raționamentul mai departe, dezvăluie importanța ritualului în cauză: băutul. Acest tradițional băut nu mergea fără un ospăț pe măsură, cum vă puteți imagina – asta dacă ne mai întrebăm uneori de unde-i, la români, obiceiul meselor bogate care îți dau impresia că nu se mai termină.  

La un ospăț de acest gen a ajuns și arhidiaconul Paul de Alep cu tatăl său, patriarhul Macarie, în lunga lor călătorie întreprinsă în estul Europei în intervalul 1652-1659. Se întîmpla în Tîrgoviște, la curtea lui Matei Basarab, chiar în Ajunul Crăciunului. Domnitorul era mîhnit și slăbit, în doliu după moartea soției sale Elina, dar chiar și așa, la sfîrșitul slujbei religioase de Crăciun, s-a pus „masa, după datină, cu muzică și descărcături de tunuri”. Și cu vin. Cu mult vin. Călătorul nostru, Paul de Alep, relatează: „S-au băut la acest mare ospăț cu cupe mari de o oca (1,288 litri în Țara Românească) de vin, mai întîi fiecare cîte trei cupe în cinstea sărbătorii, iar în al doilea rînd alte trei cupe în sănătatea domnului nostru patriarh, în al treilea rînd mai multe cupe în cinstea numelui domnului. Nimeni nu putea să refuze să bea, căci datina cerea ca oricine stă cu el la masă să bea în felul acesta pînă în clipa cînd se aduceau lumînările, acesta fiind semnul plecării”.

Amețitor. Dar datina-i datină și se transformase cumva într-un soi de regulă în epocă, pe care nici unul dintre invitați nu îndrăznea să o încalce, cum subliniază istoricul Horia Vladimir Ursu în cartea Istoria juridică a viței-de-vie și a vinului la români.

„Rînduielile unor asemenea serbări ca în Țara Românească, nici chiar la Moscova nu sînt păzite cu atîta strășnicie“, continuă Paul de Alep descrierea sa, „iar fiindcă datina și ospitalitatea cereau ca paharele, fără număr, umplute cu vin să fie sorbite și golite, noi ne aflam așadar în mare pătimire în mijlocul lor.”

Și totuși, cupe de mai mult de un litru? Lăsăm istoria să măsoare.

Și să continue.