Ronald Reagan – cuvinte bune de rămas-bun

În discursul său de rămas-bun din 11 ianuarie 1989, președintele american Ronald Reagan a povestit, printre altele, și o scurtă întîmplare.

„Viața are un mod al său de a de aminti de chestiuni majore prin intermediul unor incidente minore”, a spus președintele. Incidentul s-a întîmplat în timpul summit-ului de la Moscova din 1988. Într-una dintre după-amiezi, Ronald Reagan a decis să își folosească pauza de la întîlnirile oficiale alături de soția sa Nancy Reagan. Cei doi s-au plimbat pe cunoscuta stradă Arbat din centrul vechi al Moscovei și au vizitat magazinele de acolo (bună alegere, cred). „Deși vizita noastră a fost inopinată, cetățenii ruși ne-au recunoscut, ne-au strigat pe nume și s-au apropiat să dăm mîna. Am rămas impresionați de căldura care ne-a întîmpinat”, zice președintele Reagan în discursul său.

Dar bucuria nu a durat prea mult. Agenții KGB au apărut imediat și au început să împingă oamenii care se adunaseră, îndepărtîndu-i. „A fost un moment interesant”, mărturisește Ronald Reagan, care continuă astfel: „Mi-a amintit că, în timp ce oamenii de pe stradă din Uniunea Sovietică tînjesc după pace, Guvernul este comunist. Și cei care îl conduc sînt comuniști, iar asta înseamnă că noi și ei vedem diferit lucruri precum libertatea și drepturile omului”.

„În încheiere, există o tradiție a avertismentelor în discursurile de rămas-bun ale președinților, iar eu am unul în minte de ceva timp”, a zis președintele Reagan. La ce s-a referit?

„În mod straniu începe cu unul dintre lucrurile de care sînt cel mai mîndru din ultimii opt ani: renașterea mîndriei naționale. Acest sentiment național este bun, dar nu va conta prea mult și nu va dura dacă nu este bazat pe înțelepciune și pe cunoaștere. Ceea ce ne dorim este un patriotism informat. Știm să ne învățăm suficient de bine copiii ce este America și ce reprezintă în lunga istorie a lumii?”, a întrebat – retoric, firește – Ronald Reagan.

Întrebarea-i valabilă și (atît de) potrivită pentru orice țară, în orice timpuri. Ca și această afirmație a președintelui american din cuvîntarea sa de rămas-bun: „Libertatea este specială și rară. Și fragilă; are nevoie de protecție”.

Pentru ca istoria să continue (cu) bine.