Detector de disonanțe politice. Starea candidaților

M-a împins curiozitatea să mă uit pe programele candidaților și am descoperit această mică comoară.

 Crin Antonescu anunța la finalul unei ședințe a coaliției că, la propunerea sa, partidele care îl sprijină vor trece prin Parlament un proiect pentru reglarea uneia dintre sfidările cele mai grave la adresa bunului-simț din legislația românească – cea legată de vîrsta de pensionare și nivelul absurd de mare al pensiilor magistraților. Remarc aici  doar că, odată cu trimiterea proiectului către CSM și, ulterior, în Parlament, s-a putut observa că textul e în așa fel scris încît ar pica aproape sigur la Curtea Constituțională. 

Faptul că dl Antonescu se preocupă de pensii speciale e un lucru bun. Nu e vreun subiect care să enerveze mai mulți oameni decît această creație hidoasă din legislația românească. Însă efortul în sine e neserios și are vibrații de Rareș Bogdan – un binecunoscut luptător cu pensiile speciale căruia Universul refuză constant să-i facă dreptate.

 Într-un interviu nedatat acordat lui Steve Bannon, unul dintre cei mai importanți ideologi ai MAGA, George Simion pozează un pic în martir și anunță că cineva, nu e clar cine, dorește eliminarea sa fizică. Autovictimizarea dlui Simion e pe alocuri ridicolă și pare mai degrabă un efort de a șoca audiența decît o temere serioasă. Discursul candidatului AUR are și o doză de ironie involuntară, dacă ținem seama că ascensiunea politică a partidului său are printre ingrediente și împrumutul unor elemente și figuri simbolice ale Mișcării Legionare, o organizație politică ai cărei lideri practicau voios asasinatul politic. Tot în registrul ironic poate fi interpretată și solicitarea ca administrația Trump să urmărească cu grijă alegerile din România pentru că președintele Franței, Emmanuel Macron, ar urmări să le fraudeze împreună cu „globaliștii” locali. Un suveranist care cere intervenția unui guvern străin pentru a opri alt guvern străin. Nici suveranismul nu mai e ce a fost. Ceaușescu ar fi dezamăgit de urmașii săi. 

 Elena Lasconi n-a avut prea multe motive de satisfacție în ultimele săptămîni, așa că le caută prin calendar: „Nu ştiu dacă este o întîmplare sau un semn, dar astăzi este şi ziua mea şi mă bucur foarte mult că este în prima zi de Paşte. Să fiţi sănătoşi, să fiţi voioşi şi să vă bucuraţi împreună cu familiile şi cu prietenii, cu cei dragi! Doamne-ajută!”. Să îi spunem candidatei USR că, tot cam atunci, omenirea și-a pierdut unul dintre cei mai importanți lideri spirituali? Nu îi spunem. 

 Prezent într-o emisiune la la Prima TV, candidatul independent Nicușor Dan spune că nu a avut nici o negociere cu lideri ai USR înainte ca o parte dintre ei să își anunțe susținerea pentru candidatura sa. E ferm: „Nu a existat nici un fel de discuţie. Pe nimic. Adică nu doar pe Primăria Capitalei, nu a existat nici o discuţie pe nimic”. Asta deși toate relatările de presă anterioare sugerează contrariul. Scandalul din USR devine încet-încet stînjenitor pentru primarul Capitalei, care pare că nu mai știe cum să se distanțeze de erorile strategice ale partidului pe care l-a fondat. 

 M-a împins curiozitatea să mă uit pe programele candidaților și am descoperit această mică comoară pe site-ul lui John-Ion Banu-Muscel:

„Voi propune și milita pentru legiferarea unui guvern cu 33% din votul direct al cetățenilor.  Conceptul actual de majoritate parlamentară a alianțelor de guvernare induce eliminarea echității de ratificare a legilor prezentate acestei instituții. Loialitatea, acceptată sau impusă, a parlamentarilor față de partidele din alianța guvernamentală din care de fapt fac parte, poate influența loialitatea jurată cetățenilor ce i-au ales să îi reprezinte. În aceeași măsură responsabilitatea de guvernare executivă este eschivată, trecută pe seama unui partid din alianță la altul. Cetățenii au dreptul să cunoască poziția partidelor din guvernare sau din Parlament pentru a evalua acordarea încrederii la următoarele alegeri.”

Orice traducere e binevenită. Eu îmi recunosc limitele. 

 Am încercat să citesc și programul lui Daniel Funeriu, un candidat din cu totul altă ligă decît cel de mai sus, însă nu am reușit. De ce? Pentru că site-ul dlui Funeriu are… muzică. Așa că o să închei acest text cu cîteva versuri din maneaua imnul candidatului: 

„Sub soarele nou ce strălucește pe cer

România-și caută al dreptății fier 

Un om cu viziune și suflet curat 

Daniel Funeriu mereu de()votat 

Daniel cheamă al diasporei glas

Speranța renaște, face un pas

Din minte, suflet, țelul ne unește

Cu țara e mîine, credința sporește

Vino tînărule și tu să vezi 

Părinții tăi de ce nu pot să plece 

Vino și tu și tu, tu și tu să vezi 

Să vezi și să crezi

Că mai avem o șansă”.

Ce să zic? Felicitări chitaristului. Poetul mai are de lucru.

 

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOL

Share