Cu ochii‑n 3,14

AH, TREBUIE SĂ FII LA UN NIVEL ȘUBRED CA SĂ-ȚI ÎNCHIPUI CĂ O CREATURĂ AMORFĂ STRICĂ O ASEMENEA CREAȚIE!

● „Urîțenia este superioară frumuseții pentru că durează” – Serge Gainsbourg. Ah, timpul! (M. C.)

● Un ceas de buzunar care a aparținut unuia dintre pasagerii Titanicului s-ar putea vinde la licitaţie contra sumei de 50.000 de lire sterline. Licitatorul a ținut să pluseze: „Acele ceasului au încremenit în momentul cînd apele îngheţate ale Atlanticului de Nord l-au înghiţit nu doar pe proprietar, ci şi pe cel mai faimos pachebot din toate timpurile, Titanic, pe 15 aprilie 1912”. În piesa lui Mușatescu, Titanic vals, Chiriachița dădea o replică potrivită: „Trebuie să fii tu, ca să-ți închipui că eu îți voi permite să porți pălăria mortului”. (S. G.)

● Un farmacist de la Maryland Medical Center a dus voyeurismul la un alt nivel: vreme de aproape un deceniu, omul și-a creat acces la sute de camere web din computerele spitalului pentru a urmări în timp real cum se dezbracă doctorițele rezidente. Pe unele dintre acestea le urmărea și prin intermediul computerelor de acasă, întrucît îl interesa și felul în care acestea își alăptau copiii ori făceau sex cu soții lor. Un farmacist, vreme de un deceniu! (M. C.)

● Nu știu cîți dintre cei care au fost la un interviu de angajare s-au confruntat cu problema unui scaun instabil, dar mai mult ca sigur că n-au privit-o ca pe un test. Nici nu era, exceptînd cazul în care interviul ar fi fost pentru programul militar ROTC (Reserve Officers’ Training Corps), după cum scrie publicația britanică Daily Mirror. Aici se pare că, pentru procesul de recrutare, un șef invita candidatul să se așeze pe un scaun cu un picior mai scurt, aflat în fața biroului, care se clătina în timpul interviului. Mai exista un al doilea scaun disponibil, plasat în lateral. Ce se verifica era dacă intervievatul era destul de îndrăzneț încît să întrerupă discuția și să ceară să schimbe scaunul. Cei care rămîneau, ținîndu-și cu greu echilibrul, pe scaunul șubred nu treceau testul. Psihologii sînt de părere că o astfel de probă este nedreaptă pentru persoanele cu anxietate accentuată, care oricum se simt stresate la un interviu și se pot reține din a vorbi liber. De cealaltă parte, cei care o aplică spun că asta înseamnă că respectiva persoană nu este, pur și simplu, potrivită pentru post. (A. A. D.)

● Oamenii din Noua Zeelandă au putut vota animalul preferat al anului pînă de curînd. Spre surprinderea tuturor, animalul preferat nu era nici pisica, nici cîinele și nici rozătoarele domesticite sau papagalii, ci roșca portocalie, un pește din adîncurile oceanului, care atunci cînd ajunge la suprafață se transformă într-o creatură amorfă și gelatinoasă. Roșca portocalie a fost desemnată, acum mai bine de zece ani, cel mai urît animal din lume, însă oamenii din Noua Zeelandă infirmă acest lucru. Știrea mi-a amintit de o postare recentă de pe un grup de Facebook dedicat animalelor pierdute în sectorul 1, postare în care un cetățean implora lumea să vină să ajute un șobolan otrăvit, doar are și el un suflet, iar individul se temea să adopte șobolanul fiindcă era crescător de pisici. Într-o lume nebună, chiar totul e posibil, totul. (I. M.)

● Plin de bune intenții, Infocons ne strică, totuși, sărbătorile de Paște. Se pare că o bună parte dintre cozonacii din comerț au umplutură de rahat. În plus, s-a constatat că fiecare 100 de grame de cozonac pascal conțin pînă la 16 E-uri și 32 de grame de zahăr. Ceea ce mă face să mă întreb, în spiritul lui Zhuangzi: oare aluatul de cozonac e contaminat cu E-uri și cu zahăr în exces sau dulcele cocktail de E-uri e contaminat cu aluat de cozonac? (M. P.)

● S-a încheiat procesul hoților closetului de aur, cu condamnări pe măsura valorii obiectului. Cum, nu știți despre ce e vorba? Un artist al zilelor noastre a confecționat un closet din aur de 18 k. Priviți un closet – ei bine, în loc de porțelan, artistul a folosit aur. În rest, identic. Provocator, creatorul a numit această creație „America“. Remarcabila operă de artă a stat ani de zile la Guggenheim, apoi într-un muzeu din Anglia, de unde a fost furată în 2019. Hoții au fost descoperiți și, zilele trecute, au fost condamnați. Dar opera de artă nu a mai fost găsită pentru că hoții au dezasamblat-o și au vîndut-o, piesă cu piesă, ca lingouri de aur. Aud că pedepsele au fost aspre. Eu aș fi fost mai îngăduitor. În fond, hoții au făcut ceea ce trebuia făcut cu o asemenea creație... (S. V.)

SE POARTĂ DISCUȚII DESPRE O REȚEA DE RELAȚII PRIN CARE OMUL SĂ POATĂ COMUNICA ÎN OȚET

● O carte legată cu pielea unuia dintre cei mai cunoscuți criminali din Marea Britanie este pe cale să fie expusă la Moyse’s Hall Museum din Bury St Edmunds, Suffolk, Marea Britanie. Tomul, despre care se spune că a fost realizat folosindu-se pielea lui William Corder, care a fost condamnat pentru uciderea Mariei Marten în crima de la Red Barn din 1827, a fost găsit pe un raft de cărți din biroul muzeului. Spre deosebire de exemplarul cunoscut anterior al cărții An Authentic and Faithful History of the Mysterious Murder of Maria Marten de James Curtis, care era complet acoperită cu piele umană, noua descoperire are doar inserții de piele pe cotor și în colțuri. Maria Marten a fost împușcată mortal de William Corder, trupul său fiind descoperit într-un punct de reper local, Red Barn, după ce mama ei vitregă, Ann Marten, a relatat cîteva vise tulburătoare care indicau locul unde fusese îngropată. Toată întîmplarea a intrat în folclor și a inspirat apoi mai multe povești și cîntece. Se poartă discuții despre cît de etic e să expui asemenea artefacte, dar dincolo de ele rămîne metafora pusă în act a scrisului cu sînge și cu piele. (A. M. S.)

● Doi belgieni au fost arestați în Kenya, fiind acuzați că făceau trafic ilegal de furnici în valoare de mii de euro. Cu această ocazie, am aflat că există o întreagă rețea de traficanți de furnici, către piețe din Europa și Asia, și m-a luat brusc cu furnicături. (S. G.)

● Am primit recent, pe e-mail, o întrebare de la un site academic (www.academia.edu): „Are you the D. Stanciu cited in «Relații româno-nord-coreene între 1948 și 1953»?“. Ca să risipesc orice urmă de îndoială, declar aici cu toată responsabilitatea: nu sînt eu ăla. (D. S.)

● Google încearcă, prin AI, să stabilească un sistem de sunete prin care omul să poată comunica cu delfinii. Cu alte cuvinte, încearcă să descifreze limba „delfineză”. Dar poate se va descoperi că delfinii „vorbesc” în mai multe „limbi”, ori că nu știu să înjure, sau că au poezii mai frumoase decît ale oamenilor. Cel mai probabil, însă, cercetătorii vor afla că delfinii nu-s la fel de deștepți ca ei. (A. M.)

● La început de aprilie, în orășelul elvețian Martigny din cantonul Wallis a fost stabilit un nou record mondial. 4.839 de oaspeți și 361 de maeștri racletteur-i s-au întrunit la cel mai mare ospăț cu brînză raclette din lume. În total, s-au mîncat 2.037 kg de raclette, 1.200 kg de cartofi și 1.212 borcane cu castraveți cornișon murați în oțet, plus vinul însoțitor Fendant (același soi ca ceaslaua noastră) căruia nu i-a mai ținut nimeni socoteala. Mare brînză! – se poate spune, pe drept cuvînt. (M. P.)

Credit foto: M. Chivu, M. Pleşu