Exuberanțe cubano-poloneze

# Ariel Bringuez, Latidos, 2024.

# Kinga Głyk, Real Life, 2023.

Vom avea parte din nou, la Festivalul de Jazz de la Gărîna, de obișnuita prezență scandinavă – inclusiv o comemorare-aniversare de 30 de ani a trio-ului Esbjörn Svensson. S-au umplut suficiente pagini despre scena respectivă, și în rubrica de față, și prin alte părți, încît nimeni nu se mai duce la Gărîna să descopere scena scandinavă, aceea e un dat oarecum previzibil ce ține de prestigiul festivalului.

Așa că pentru anul acesta am căutat în program o contrapondere la omagierea scandinavilor, ceva opus sound-ului eco-glacial și cosmic, ceva proaspăt, floral și cu chef de viață, neconsacrat însă, provenind din scene la fel de încărcate de tradiție jazz ca și cea scandinavă. Festivitățile din poiană și coliva vor fi condimentate de unii artiști din scenele cubaneză și poloneză, mai apropiați percepției românești asupra a ce înseamnă o petrecere jazz.

La scurtă vreme după ce Roberto Fonseca ne va fi vizitat la festivalurile începutului de vară, Gărîna Jazz va aduce tot din Cuba cvintetul lui Ariel Bringuez al cărui album recent e dedicat nașterii și natalității – teme puse pe muzică cu influențe afro și spaniole, cu ajutorul unui saxofon dansabil derivat din vitalitatea scenei cubaneze bazată pe instrumente de suflat; Ariel Bringuez își creditează bunicul ca fiind cel care a introdus saxofonul în muzica de petrecere dominată de trompetă și flaut.

Format în orchestra multipremiată a flautistului Orlando Valle și în anturajul legendei Chucho Valdes, saxofonistul și-a început relativ recent cariera de lider, astfel încît pîntecele gravid de pe coperta albumului Latidos sugerează nu doar tematica pro-natalistă a materialului, dar și gestația carierei lansate în Spania, unde s-a alcătuit și acest album. Materialul beneficiază de acompaniament entuziast din partea unor instrumentiști madrileni din aceeași generație și de vocea feminină a colaboratoarei de mai lungă durată Angela Cervantes. Gărîna Jazz l-a anunțat totuși cu altă echipă decît cea de pe album – chitaristul spaniol Javier Sanchez e singurul nume comun, probabil piesă de bază în viziunea-proiect a lui Bringuez pentru propria carieră de lider.

O altă manifestare antitetică memorialului EST, chiar mai exuberantă decît saxofonistul latino, va fi Kinga Głyk, basista din Polonia. Și albumul ei e o celebrare a vitalității, funk-jazz contaminat de energii pop produs de Michael League, liderul Snarky Puppy. În muzica ei răzbat ecouri dinspre Herbie Hancock și Stanley Clarke, însă vioiciunea tinerească și zvîcnirile feminine plasează albumul în modernitate. Precizia cu care Kinga plesnește basul se poate apropia de muzica techno, însă monotonia ritmică e evitată cu ajutorul varietății luxuriante a sintetizatoarelor. Albumul beneficiază de trei clăpari recrutați din echipele lui Beyoncé, Lauryn Hill ori Marcus Miller, și de aerofonistul lui Robert Glasper, fiecare contribuind cu texturi și stiluri distinctive, atît analogice, cît și electrificate, încît albumul se împrăștie spre toate zările, păstrînd drept fir călăuzitor și centru identitar doar basul protagonistei.

Cei care sînt obișnuiți să vadă în bas un instrument de acompaniament și coagulare lipsit de identitate vor descoperi o reconfigurare radicală a rolului său, ca pivot în mijlocul unui stol divergent de clape și sintetizatoare, o spirală a vitalității molipsitoare. Michael League e obișnuit să coordoneze configurații orchestrale de tip Big Band, însă aici lucrează cu o structură de cadre atipică și cu cerința de a organiza o gamă teoretic infinită de texturi și melodii liberale de sintetizator în jurul basului, pe care Kinga Głyk îl manevrează dincolo de funcțiile tradiționale.

Ariel Bringuez Quintet și Kinga Głyk vor concerta în cadrul Festivalului de Jazz de la Gărîna (11-14 iulie). Mai multe detalii la https://garana-jazz.ro.