Bagaje

Mă pregătesc de plecare. Îmi pun pe pat cîteva haine, pe care aș vrea să le iau cu mine. Din micul turn cu rufe spălate și călcate, în ultimul moment mai renunț la cîte ceva. Mi-am dezvoltat o tehnică imbatabilă de a-mi face bagajul. Un fel de minimalism funcțional, pe care l-am testat în timp. De la 18 ani, de cînd am plecat la facultate, am pregătit atîtea genți de voiaj că aș putea zice că am o expertiză în această îndeletnicire. Mă uit mereu cu curiozitate la oamenii care cară cu ei valize mari, ca și cînd le-ar fi imposibil să renunțe la ceva din viața lor și o îngrămădesc pe toată în trollerele impunătoare.

Am un teanc de cărți noi, dar nu mă hotărăsc pe care s-o iau. De fapt, nici una nu mi se pare potrivită. Dacă n-o să-mi placă, ce-o să fac? Ar trebui să fiu sigură, totuși. Aici e călcîiul lui Ahile la mine, cum decid ce citesc în vacanță, care e povestea care mă va însoți în drumurile mele lungi de vară.

Înainte de a cumpăra ultimele lucruri, trec de fiecare dată și pe la librărie. Am mereu în minte cîte ceva, dar răsfoiesc și la întîmplare tot felul de lucruri. Lucrez la un volum de proză scurtă și îmi face cu ochiul O seară în Paradis a Luciei Berlin. O deschid, citesc cîteva pagini, parcă nu mă prinde la fel de tare ca Manual pentru femei de serviciu, dar totuși o iau și mă duc la casă și o plătesc. Mai am și Cioburile lui Bret Easton Ellis, oricum începută. Sînt două volume groase, dar dacă nu car haine multe, am loc pentru ele. La capitolul ăsta nu îmi permit să risc și să rămîn descoperită.

Cărțile mele de vară ar trebui să aibă un raft separat în bibliotecă. Sînt umflate de la soare, nisip și apa de mare exact ca niște gogoși. Îmi e atît de dragă imperfecțiunea lor. Dacă le deschid, simt toate aceste mirosuri combinate și aș putea să recreez cu exactitate o hartă a zilelor în care le-am citit: loc, an, peisaj, stare. În prima vacanță în care am plecat fără ai mei la Sfîntu Gheorghe, în Deltă, am avut cu mine Faulkner, Absalom, Absalom!. Treceam în clasa a XII-a. Sălbăticia locului și drumul acela prăfos, cu ciulini, pe care nu întîlneam nici un om, rimau perfect cu lumea lui. Senzația de libertate, amestecată cu un fel de teamă că tot ce trăisem pînă atunci urma să se schimbe, va fi mereu legată de lumea lui Faulkner. Știu sigur că, dacă aș deschide cartea și acum, aș putea s-o văd pe adolescenta aceea nesigură și curajoasă, cum strînge din dinți și spune că nu-i e teamă de nimic.

La maturitate, pe o plajă din Croația, cu o mare sidefată, care mi se așezase la picioare ca o pisică, am petrecut niște zile lungi cu Glamourama. Puteam să aleg să plec cu toți ceilalți să vizitez un parc natural, dar am ales să rămîn pe un șezlong și să mănînc smochine din pomul de alături. Gustul lor contrasta cu nebunia sofisticată a romanului lui Ellis, funcționau ca un contrapunct între realitate și ficțiune, de care aveam mare nevoie.

Plaja de la Sinemoretz a venit cu romanele Zeruyei Shalev, cu fraza ei infinită, cu disecarea microscopică a intimității de cuplu și a demonilor ei. Cu senzația că tot ce simțim poate fi tradus pînă în cele mai fine nervuri. Am trăit de atunci tot felul de despărțiri, dar încă mi se face pielea de găină cînd mă gîndesc la Soț și soție a ei. 

Krapețul a însemnat recitirea Virginiei Woolf. Stăteam cu O cameră doar a ei în față și mi se părea că nu trecuse deloc timpul pentru rîndurile ei. Că exista un adevăr acolo absolut, care nu ținea cont de istoria mare, de cei aproape o sută de ani cîți trecuseră de cînd scrisese acest eseu.

Nu îmi mai dau seama dacă poveștile astea de vară se contaminează de locul în care mă aflu sau se întîmplă exact invers. Doar că pentru mine există o fluiditate a textelor și a destinațiilor, care face ca amintirile mele să fie populate de niște spații care nu pot fi niciodată revizitate.   

Sînt într-un TGV care merge spre Lyon și știu că va fi suficient să deschid o carte și drumul meu nu va mai semăna cu nici unul pe care l-am făcut sau îl voi face. Adolescenții din Cioburile, cu viețile lor promițătoare, excesive și înșelătoare, vor tapeta amintirile mele de acum și îmi vor trece prin fața ochilor exact ca peisajul care se vede pe geamurile trenului.