Jocuri morfologice: pluralul ludic

Pluralul substantivelor neutre are în română două posibile desinențe, între care alegerea nu este determinată de reguli gramaticale, ci de uz. Vorbitorii deprind forma de plural cu una dintre terminațiile -uri sau -e odată cu fiecare nou cuvînt învățat; pentru străinii care studiază limba română e o dificultate destul de mare, dar și vorbitorii nativi pot adesea ezita între cele două variante de plural, în cazul unor cuvinte mai rare, care nu le sînt foarte familiare. S-a scris mult despre această variație, observîndu-se că adesea se petrec schimbări în timp (plurale ca mormînturi sau jurămînturi, frecvente la un moment dat, cedează definitiv locul formelor morminte sau jurăminte), că poate exista o preferință pentru una sau cealaltă desinență, uneori în funcție de lungimea cuvintelor, alteori în funcție de terminația la singular, că se pot produce specializări parțiale și instabile (vise și visuri, nivele și niveluri). Împrumuturile recente primesc invariabil -uri (softuri, desktopuri), cu excepția celor cu finala în -er: computere, servere. De multe ori neatenția generează atracții analogice și deci forme neacceptate de normă (ca almanahe sau succesuri). Oscilația între -e și -uri nu produce totuși greșeli grave, fiind în primul rînd efectul unei zone de instabilitate inerentă limbii.

Variațiile se pot transforma în sursă de efecte stilistice. Desinența -uri nu modifică rădăcina cuvîntului (fiind de aceea preferată pentru împrumuturile recente), în vreme ce -e provoacă alternanțe vocalice, marcate și în scris (o-oa) și consonantice, mascate de ortografie (g-dj): necrolog – necrologuri – necroloage. Alternanțele care modifică rădăcina sînt tipice pentru cuvintele din fondul mai vechi și sînt simțite de vorbitori ca specifice vorbirii populare. De aceea concurența celor două desinențe de plural poate fi folosită în scop ludic, pentru a crea forme incorecte, dar tocmai de aceea comice. Am mai scris despre unele dintre acestea, dar merită semnalate și alte exemple, destul de numeroase.

Cuvîntul toc (cu pluralul tocuri) primește forma de plural modificată ironic mai ales în construcție cu prepoziția pe: „«Prinţesele» se balansează puternic pe toace de doisprezece centimetri ţuguiate şi subţiri ca firul de păr” (dilemaveche.ro); „se cocoață pe toace, își pune rochia ciclam” (stelian-tanase.ro). Pluralul benoacle presupune o dublă deformare, fonetică și morfologică (față de binoclu – binocluri); aceasta se asociază în uzul argotic cu sensuri metaforice (cel mai des, „ochelari”): „Pune-ți benoacle să vezi că a zis ce înseamnă” (tpu.ro); „doi dintre ei au benoacle. «Feţe de tocilari», aşa gîndeşte lumea despre ei!” (facebook.com); „este înalt, deştept, frumos şi are şi «benoacle» la ochi" (jurnalul.ro). De la cauciuc se formează pluralul cauciuce (în loc de cauciucuri) – „V-am lăsat niște «cauciuce» de Ferrari pe asfalt!” (reper24.ro) – și, cu alternanță fonetică suplimentară, caucioace: „am de luat niște caucioace noi de vară” (reddit.com ). Am mai scris despre pluralul glumeț metroaie („să nu trebuiască să schimb 4 metroaie ca să ajung la Otopeni” (hotnews.com). Conotația argotică este obținută și prin alegerea pluralului în -e în cazul lui drog și (cu o simplificare fonetică tipică pronunției substandard) alcool: „O zi din viața unui părinte ai cărui copii consumă droage” (reddit.com); „nu mai beți energizante, băgați alcoale adevărate” (tiktok.com); „parcă v-a spălat creierii în alcoale” (atelier.liternet.ro); „boschetari care își sparg banii pe alcoale” (aktual24.ro). Tehnologiile contemporane și practicile spațiului virtual stimulează tratarea nonșalantă a neutrelor în cheia oralității populare, cu sau fără adaptări grafice. Apar astfel bloagele („tocmai de aia ne-am făcut bloage, ca să fim liberi”, zoso.ro; „mulți au migrat la alte bloage!”, mosalecu.blogspot.com), laptoapele sau chiar leptoapele („Conferinţa-dezbatere cu titlul «De la seceră şi ciocan la ţoape cu laptoape», susţinută de jurnalistul Cristian Tudor Popescu”, adevarul.ro), smartfoanele și aifoanele (formate și prin analogie cu telefoanele): „Deh, pruncii de azi migălesc la aifoane și leptoape” (otur.ro), „laicu’ să dă pă tabletă, şi pă smartfoane” (opiniagiurgiu.ro). Unele atestări pot fi interpretate chiar ca forme  născute din ignoranță sau neglijență; cele mai multe sînt însă, cu siguranță, o formă de joc lingvistic, de exploatare de către umorul popular a unor posibilități ale limbii.