Elena Coman, director dezvoltare Asociația Techsoup: „Schimbarea trebuie să vină de la profesori pentru educația digitală din România”

Romanian-American Foundation aniversează 15 ani de cînd susține inițiativele care pot avea un impact substanţial în comunităţi, pot crește și pot fi replicate. Dincolo de finanțare, RAF se implică alături de organizații ca partener activ, oferind expertiză și asistență tehnică. Seria de materiale Collective Action – Learning from 15 Years of RAF Programs dă voce proiectelor și ONG-urilor sprijinite de RAF de-a lungul timpului, celebrează dezvoltarea lor și a rezultatelor generate cu și pentru România și documentează lecțiile învățate în primii 15 ani de programe, accentuînd puterea acțiunii colective de a accelera schimbarea sistemică.

În țara în care competențele digitale ale populației sînt printre cele mai scăzute din Europa, Predau Viitor vine ca un răspuns ambițios la necesitatea de a forma generații de profesori și elevi pregătiți pentru provocările tehnologice ale viitorului. Programul, lansat de Asociația Techsoup România, devine treptat un pilon important pentru dezvoltarea competențelor digitale în învățămîntul românesc, cu un impact vizibil la nivel național. Conform Eurostat, doar 28% dintre românii cu vîrste între 16 și 74 de ani au competențe digitale de bază, în timp ce media europeană este de 80%, propusă ca țintă pentru 2030.

Pe acest fundal, Predau Viitor are obiective clare: pînă în 2025, jumătate din profesorii de informatică din România ar trebui să finalizeze cel puțin un curs de dezvoltare profesională oferit de Techsoup și un sfert dintre ei să adopte metode de predare eficiente și incluzive. Programul oferă un spectru variat de resurse educaționale, de la platforma de cursuri online și sesiuni de training interactive, pînă la activități și metode aplicate, precum Acceleratorul de dezvoltare de produse digitale și inițiativa Experience AI. Aceste cursuri, devenite esențiale în formarea profesională, au ajuns deja la 53% dintre profesorii de informatică din România, avînd un impact pozitiv asupra a peste 105.000 de elevi din gimnazii și licee.

Elena Coman, director de dezvoltare strategică al Asociației Techsoup, ne-a oferit o privire detaliată asupra acestei inițiative, subliniind importanța colaborării cu Romanian-American Foundation, care a susținut programul și a facilitat accesul la resurse și know-how internațional. De la programele de formare continuă și inițiativele de predare a inteligenței artificiale, pînă la impactul real asupra comunităților școlare din România, Predau Viitor conturează o viziune în care educația despre tehnologie se aliniază cu nevoile reale ale elevilor și profesorilor.

Asociația devine treptat, prin programul Predau Viitor, unul dintre principalii susținători pentru dezvoltarea profesională a profesorilor români de informatică. Cum a început totul? Ce a declanșat nevoia de a crea Predau Viitor?

Totul a început cînd am observat că în educația românească existau diferențe majore între experiențele elevilor și resursele disponibile pentru pregătirea profesorilor. Lucrînd cu elevii, ne-am dat seama că la momentul respectiv, în 2016, majoritatea proiectelor existente în zona educațională, cele care erau puțin mai diferite decît olimpiadele obișnuite, sau decît concursurile obișnuite, erau dedicate doar elevilor.

Iar profesorii rămîneau fără acces la experiențe de formare profesională care să-i apropie de lumea reală, de industrie. Atunci am realizat că schimbarea trebuie să vină de la profesori. Predau Viitor s-a născut din această nevoie – să le oferim profesorilor de informatică resursele necesare pentru a face diferența.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să aducem împreună profesori care lucrau deja cu elevi de liceu, pe care noi îi cunoșteam din programul nostru Opening Opportunitites, alături de oameni din industria de IT. Un accelerator în care am deschis un dialog cu profesioniști care lucrau în industria IT, care dezvoltau proprietatea intelectuală, fie românească, fie de la companii internaționale în România, unde ni se părea foarte important să deschidem perspectiva profesorilor cu privire la acest subiect.

Școala de scriere de cod românească este informație pură

De la început nu voiam să discutăm numai despre crearea de cod. Scrierea de cod este foarte importantă, dar ne-am dat seama că una dintre probleme era că școala de scriere de cod românească este informație pură, chiar dacă este bună. Ceea ce lipsea era complementaritatea, capacitatea elevilor de a vedea, de a simți cum se dezvoltă un produs de la idee pînă la produsul funcțional.

Nu este vorba de a crea produse cu scop comercial, scopul nostru a fost întotdeauna ca acești copii să aibă experiența de creatori. Este o experiență de creator și să scrii cod, dar, considerăm noi, o experiență ușor incompletă, în sensul în care nu vezi efectul codului pe care îl scrii în lumea reală, nu vezi dacă el poate să îți rezolve probleme sau dacă adaugă la probleme în unele cazuri. Nu înțelegi care sînt consecințele lucrurilor pe care le faci. Asta este ceea ce încercăm noi să aducem în plus.

Parțial, am avut și dorința de a putea să generăm această nevoie antreprenorială în cît mai mulți elevi, să își dea seama că își doresc să fie creatori, fie chiar și cu scop comercial. Voiam să îi vedem pe acești oamenii cum devin creatori dar și rezolvatori de probleme, de probleme sociale reale. Pentru că, în aceleași timp, cu un cod poți să obții o aplicație de livrat pizza sau să faci o aplicație care să adreseze o problemă comunitară.[MOU1] 

Rezolvarea problemei metodei de învățare și a motivației pentru elev rezolvă în același timp și problema literației digitale?

Absolut. Cu toții știm, iar datele o arată, că noi învățăm foarte mult prin practică. Învățăm făcînd experimente. Din păcate, tendința de hiperconceptualizare și de abstractizare în școala românească apare foarte devreme, începem să vorbim despre concepte abstracte și uităm să mai punem mîna pe obiectele la care fac referire. Vedem asta cel mai bine în matematică, unde deja există colegi care lucrează cu partenerii de la Romanian-American Foundation pentru a include acest lucru, pentru a pune necesitatea înapoi în predarea matematicii. Un lucru similar se întîmplă și la informatică.

Punem această materialitate înapoi în informatică, ca de fiecare dată cînd elevul se gîndește la scrierea de cod să aibă în minte, ca alternativă, și o experiență în care folosește codul. Așa vede cum crește o idee.

Cu siguranță că este foarte important ca teoria să fie bine structurată, conceptele să fie definite, dar este doar o bucățică din soluție. Atunci cînd abstractizezi foarte mult, cînd teoria este foarte bine pusă la punct, dar nu știi cum poate fi implementată și nu înțelegi consecințele implementării, nu doar legat de dezvoltarea de produs, nu înțelegi nici aspectele de etică și de responsabilitate asociate cu codul respectiv și cu soluția pe care ai creat-o tu. Un lucru deloc bun.

Formarea profesorilor devine cea mai mare provocare

Am pornit de la premisa: dacă reușim să expunem profesorii la experiențe reale, atunci le va fi simplu să ducă aceste lucruri la clasă. A fost o presupunere eronată. Pentru că nu este așa de simplu, să demonstrezi și apoi să te aștepți să fie ușor transferat într-un sistem pedagogic care are cu totul și cu totul alte provocări.

Prima soluție a fost provocată de realitate și atunci am înțeles că trebuie să investim puțin mai mult în pregătirea pedagogică a profesorilor. Lucrăm cu profesori senzaționali, sînt mulți în România, însă marea lor vulnerabilitate este sistemul de pregătire pedagogică din care ei înșiși au făcut parte. De exemplu, în facultățile profund tehnice modulele pedagogice au fost întotdeauna, trebuie să o spun, superficiale. Predate de oameni care la rîndul lor au lucrat toată viața mai degrabă cu adulți, nu au lucrat cu copii, și nu au putut să pregătească cu adevărat profesorii pentru a lucra mai departe cu elevi de gimnaziu, cu adolescenți. Practica pedagogică este insuficientă și cunoaștem multe cazuri de profesori de informatică care au intrat la clasă fără să fi avut măcar o singură oră de practică, să fi predat sau să fi făcut mentorat.

Universitățile trebuie să abordeze cu mai multă responsabilitate acest subiect, sistemul de pregătire al profesorilor, care cu siguranță trebuie reformat.

Ce resurse și ce training-uri le-ați pus la dispoziție, cum i-ați motivat să-și crească competentele digitale și abilitatea de a tranfera cunoștințe elevului?

Abordarea a trebuit să fie extrem de interactivă, cum sînt și procesele pe care le propunem. La început am lucrat cu grupuri mici de profesori, ne-am dat seama că nevoia generală este foarte mare, așa că am încercat să construim experiențe pentru numere din ce în ce mai mari de profesori. Avînd grijă, pe de altă parte, ca ceea ce construim să fie din ce în ce mai adaptat direct pentru predarea la clasă. De aceea, dacă la început lucram cu 20-30 de profesori care trebuiau să extragă dintr-o experiență elementele pe care să le ducă la clasă, în prezent sîntem într-un punct în care avem pentru ei experiențe și cursuri care îi ajută în zona pedagogică și cursuri asincron online, care îi ajută cu metoda de predare și lecțiile efective. Așa am răspuns la ce nevoi existau.

Apoi, în 2017 informatica a fost reformată cu aspecte de competențe digitale, dar și cu elemente de programare, mai exact programare vizuală, pentru că este important cum înveți să programezi pentru ceea ce înseamnă înțelegerea ta logică a programării mai departe. La fel cum este de important cum înveți să numeri și să socotești.

Ne-am dat seama cu această ocazie că foarte puțini profesori erau pregătiți să facă acest lucru, pentru că profesorii de liceu predau și la clase mai mici și prin urmare trebuiau să-și adapteze stilul de predare, maniera și exemplele. În continuare, în România, manualele sînt incredibil de bogate ca informație dar sînt sărace ca exemple care să ajute activități practice la clasă. Teoretic, manualul este instrumentul elevului, dar în continuare credem că cel puțin la nivel de gimnaziu ele sînt mult prea bogate în contexte pe care copii încă nu reușesc să le înțeleagă.

Întrebarea profesorului: Ce folosesc eu ca să predau programare copiilor? Teoretic, manualul este instrumentul elevului.

Am încercat să acoperim această nevoie imediată a profesorilor și am creat acest curs de Scratch, un program de codare, de programare creativă vizuală, care pune accent pe pașii procedurali, pe creativitate și povești, ceea ce atrage copii și ajută profesorii. Ca rezultat, în acest moment unul din patru profesori de informatică a trecut prin programul nostru de Scratch și sînt mai pregătiți pentru lucrul la la clasă.

Este o resursă construită în principal din provocarea dată de copii, care trebuiau să înceapă să învețe programare din clasa a V-a. Iar pentru ei trebuia să găsim o modalitate care nu este teoretică, este adaptată vîrstei și îi pregătește pentru lucruri mai serioase. Altfel, tentația sistemului ar fi fost să facă C++ sau Python, începînd cu clasa a V-a, ceea ce este cam devreme, și să piardă din elementul de joc și de activare a copilului, care inclusiv la această vîrstă de gimnaziu încă învață jucîndu-se.

De aceea mi se părea foarte important să dăm acest răspuns la întrebarea pe care profesorul și-o punea: Ce folosesc eu ca să predau programare copiilor? Curicula recomandă diferite programe și am remarcat că cel mai potrivit vîrstei lor este într-adevăr Scratch, folosit la nivel global.

Actul școlar la ora de informatică se îmbunătățește treptat. Care este statusul actual?

Unele date estimează la 6.000 numărul de profesori de informatică din România, iar Techsoup a lucrat cu aproape 4.000 dintre ei în diferite momente și contexte. O treime sînt și absolvenți de diferite experiențe de învățare ale Techsoup.

Sînt județe în care unul dintre patru profesori a terminat cel puțin un curs cu noi și cred că este absolută nevoie ca ei să aibă mult mai multe experiențe pînă încep să se vadă schimbări în procesul de învățare. Remarcăm și că profesorii care revin după ce fac acest curs pentru Scratch sînt cei care urmează și cursurile de pedagogie. Primul este un curs despre superputerea dialogului, cum creează superputeri în predare, urmărește un concept pedagogic numit Predare Dialogică și este creat cu colegi de la Universitatea din București. Ajută la dezvoltarea de dialoguri mai bune la clasă, începînd de la transmiterea de feedback pînă la decodarea conversațiilor de la clasă, pentru a înțelege dacă copiii au priceput.

Al doilea curs, foarte apreciat de profesorii de informatică, este despre minte, creier și învățare, ia pas cu pas diferite mitologii din zona de învățare și neuroștiințe și le actualizează treptat, pentru că este nevoie și sînt stereotipuri în care unii dintre noi am rămas puțin blocați. Precum ideea că folosim 10% din potențialul creierului. Ați rămîne surprinși de cît de multe există.

Ce urmează în cadrul Predau Viitor?

Cel mai important pentru noi, începînd cu 2023, a fost să construim experiențe complete de învățare. Vorbim despre planul de lecție, toate fișele de activitate, toate prezentările pe care trebuie să le susțină profesorul în fața copilului și întreg parcursul de obiective de învățare prin care trebuie să treacă un elev pentru două subiecte importante pentru noi: product development pe de o parte și inteligența artificială, AI, de cealaltă parte. Pentru asta, avem în acest moment la dispoziție Acceleratorul, o metodă construită de noi pentru informatică - TIC, dar și pentru specializările de informatică intensiv, care includ o experiență de dezvoltare de produs de la zero pînă la ceea ce noi numim MVP, Minimum Viable Product, un prototip funcțional.

Dar de ce este interesant acest Accelerator? După ce a trecut prin cîteva iterații, este infuzat cu elemente de responsabilitate și scenarii reale prezentate sub forma unor povești care descriu o lume foarte apropiată de lumea noastră, în care au cîteva scenarii de probleme și de provocări ale unor oameni din acest „Curious Town”, pe care elevii trebuie să încerce să le rezolve cu produse digitale, care să răspundă la nevoia și provocarea descrise în scenariul respectiv.

Scenariile implică mult multiculturalism, schimbări climatice, probleme comunitare locale, subiecte sociale la care, de obicei, copiii nu au acces să vorbească sau să se gîndească. Acest lucru chiar este despre Predau Viitor. Pentru că mai întîi am experimentat cu diverse metode similare, prezentate de Universitatea Cambrige, iar cînd am pilotat proiectul am urmărit impactul asupra elevilor și am văzut ce era important: modificări foarte mari ale atitudinii elevilor față de materie și activitatea respectivă.

Muzele Predau Viitor: Universitatea Cambridge, Raspberry Pi Foundation și Google DeepMind

În general, colaborarea cu specialiști în pedagogie din Marea Britanie este un proces de învățare accelerată, din punct de vedere al organizației. Este ca și cum ai vrea să bei apă de la un hidrant. Au o activitate intensă, o școală de pedagogie foarte bună și nu este de mirare că și colegii de la Romanian-American Foundation lucrează cu ei. Pe noi, colaborarea cu Universitatea Cambridge ne-a învățat ce trebuie să facem ca să creștem șansele ca profesorii să facă activități practice la clasă, pentru că și ei la rîndul lor au tot felul de constrîngeri.

Un alt lucru pentru care sîntem foarte mîndri este participarea în programul global Experience AI, primul program de educație despre AI, dezvoltat de Raspberry Pi Foundation împreună cu Google DeepMind, special pentru a explica AI și Machine Learning elevilor de gimnaziu și liceu. Seturile de lecții ajută copii nu doar la informatică și TIC, ci și la materii precum biologie, geografie sau limba română, comunicare, să facă activități în care înțeleg mai bine cum funcționează diferite elemente de AI. Cum funcționează deciziile bazate pe date, care sînt foarte specifice modelelor de inteligență artificială cu care lucrăm în acest moment.

Parte din soluție sînt partenerii și colaborarea

Este nevoie un ecosistem, o rețea în care ai acces la resursă, la know-how și colaborare. De aici apar și idei noi. În zona organizațională, pentru că am lucrat de la început cu Romanian – American Foundation, am început să avem o abordare mult mai structurată față de cum sînt proiectele organizaționale obișnuite. Pentru că nu am avut în RAF un partener finanțator obișnuit, iar Predau Viitor nu este acel program european concentrat pe birocrație sau pe modelul programelor cu finanțare norvegiană, concentrate pe livrabile.

În primul rînd abordarea este diferită, iar noi, ca organizație, considerăm RAF aproape un accelerator de capacitate organizațională pentru Techsoup, pentru că la fel de importante ca partea de finanțare sînt și procesele care au loc în organizație. Așa ajungi să ai o teorie a schimbării care are efect, să urmărești mult mai atent măsurarea, care în unele cazuri se apropie de un nivel de cercetare academică.

În plus, sînt foarte multe experiențe organizaționale pe care ei le pregătesc și în care investesc. O serie de bune practici prin care se facilitează schimburi de experiență, traininguri și consultanță, plus faptul că noi, ca organizație preocupată de tehnologie și societate putem să vorbim cu alte organizații similare, care fac lucruri diferite și de la care putem să învățăm.

Avem acum o curiculă actuală, la egalitate cu alte sisteme de învățămînt?

Da, putem să spunem că acum sîntem rînd cu absolut toată lumea și în rînd cu ce se întîmplă la nivel de industrie. Acest Experience AI poartă elevul de la nivelul zero pînă la a înțelege cum funcționează inteligența artificială și a putea să se și joace cu propriile lui mici modele de decizii bazate pe date.

Inclusiv lecții despre Large Language Models pentru zona de comunicare și de științe sociale, studii de caz foarte interesante pentru zona de biologie și geografie pe utilizarea AI în diferite parcuri naționale, precum Serengeti. Sînt materiale care au fost deja create, iar aici contribuția noastră pedagogică a fost pe localizare, pe adaptarea conținutului ca el să se potrivească și pentru România, iar noi, în această perioadă ajutăm profesorii să se simtă pregătiți să le ducă la clasă. Pregătim multe noutăți, pentru că în acest moment am devenit partenerul de pilotare de materiale noi cu colegii de la Raspberry Pi Foundation.

Focusul nostru pentru anii următori și obiectivele Techsoup și Predau Viitor sînt legate de profesori: cît mai mulți dintre ei să aplice la clasă Acceleratorul și lecțiile și resursele Experience AI. Credem că se potrivește foarte bine cu obiectivele curiculei existente și sistemul de module, care include 7-8 lecții, se integrează foarte bine.

Este ceva de care sîntem foarte foarte mîndri, pentru că nu mai sîntem la nivelul în care treceau poate și cinci ani pînă să facem și noi un lucru similar. Programul acesta din care facem parte se întîmplă în acest moment, în acest moment în care există și provocarea. Sîntem, practic, în același val. Cum ar zice bunica mea, „în rînd cu lumea”.

Viitor pentru educația tehnologică în România

Dacă reușim să depășim obsesia legată de anumite lucruri pe care trebuie să le învățăm, de conținuturi, și reușim încet, încet, să trecem la ceea ce trebuie să fie educația despre tehnologie, în zona de competențe, cu siguranță există un viitor. Pentru că aceste competențe sînt legate întotdeauna de capacitatea copilului de a folosi tot ce învață într-un context practic.

Nu este un proces foarte ușor și nu este ajutat nici de faptul că există în continuare această obsesie meritocratică a performației și a excelenței, mai ales în învățămîntul matematic și informatic, în sensul în care există un discurs foarte elitist în partea de olimpiade și pe zona de performanță, cu așteptări de performanță care nu sînt neapărat corelate cu ceea ce ne dorim să facem pentru toți elevii. Pentru că toți au nevoie.

Este suficient să izolăm un singur aspect, care pe noi ne preocupă în zona de incluziune, pentru a vedea acest lucru: foarte multe dintre experiențele care sînt disponibile în zona de informatică nu sînt neapărat disponibile și copiilor din grupuri profund dezavantajate. Din diferite motive, uneori inclusiv din motiv de auto deselecție, de neimplicare. Apoi există conversațiile despre rezultatele echipelor de olimpiadă, care sînt importante și ele în sine pentru că sînt rezultatele și munca lor. Dar observi că sînt majoritar băieți, poate echipa este de la licee private sau de la licee foarte puternice din București. Și este nevoie de o echilibrare alternativă cu ceea ce se întîmplă în foarte multe licee, în licee obișnuite, nici mai bune nici mai slabe, în care profesorii, reușesc să facă foarte multe lucruri bune schimbînd puțin perspectiva.

Comunitățile școlare se transformă

Treptat apar și exemple concrete de schimbare și comunități școlare care progresează. Pentru noi, un prim exemplu de bune practici este Colegiul Tehnic din Valea Doftanei, unde am lucrat pe mai multe programe, am oferit profesorilor diferite resurse și perspective, și odată ce au înțeles ce este disponibil au luat inițiativa. Au făcut un curs de programare după școală, Coder Dojo, înțeleg că pot obține diferite sponsorizări de la diferite alte programe și au început să suplimenteze cu tot felul de alte microfinanțări, într-o vreme în care nu exista PNRR.

A funcționat, directoarea colegiului a fost aleasă directorul anului pentru inovație la gala directorilor, acțiunile au continuat în cascadă și în același timp nivelul școlii s-a ridicat. Prin implicare au reușit să mărească și numărul de copii care aleg să stea la școală la Valea Doftanei pentru liceu și pentru gimnaziu. Și în același timp să mărească numărul de copii care nu abandonează, un subiect foarte dur. Este foarte important să poți să crești comunități locale, iar de Valea Doftanei noi sîntem foarte mîndri.

La Colegiul „Școala Națională de Gaz” de la Mediaș, un liceu foarte vechi, cu foarte multă tradiție, în care există clase teoretice și clase tehnice în același timp, profesoara de informatică cu care am lucrat, împreună cu conducerea liceului, au înțeles imediat importanța programului și ne-au ajutat să pilotăm multe metode.

Cu toții încearcă să folosească toate resursele și descoperă diferite oportunități pe care le avem și de aici apar alte perspective, alte orizonturi și activități disponibile pentru copii. Faptul că ei au construit deja foarte multe activități extracuriculare care să suplimenteze ce li se întîmplă copiilor la clasă este foarte important. Împreună cu schimbarea evidentă a atitudinii în clasă.

Foto: Elena Coman