Romanian-American Foundation aniversează 15 ani de cînd susține inițiativele care pot avea un impact substanţial în comunităţi, pot crește și pot fi replicate. Dincolo de finanțare, RAF se implică alături de organizații ca partener activ, oferind expertiză și asistență tehnică. Seria de materiale Collective Action – Learning from 15 Years of RAF Programs dă voce proiectelor și ONG-urilor sprijinite de RAF de-a lungul timpului, celebrează dezvoltarea lor și a rezultatelor generate cu și pentru România și documentează lecțiile învățate în primii 15 ani de programe, accentuînd puterea acțiunii colective de a accelera schimbarea sistemică.
Educația antreprenorială devine pîrghia prin care mediul universitar transformă pregătirea studenților. Centrele universitare pun miză pe modele testate, centre de inovare și acceleratoare, colaborare cross-campus și implicarea mediului de business.
Romanian-American Foundation susține de peste 15 ani inițiativele care pot avea un impact substanţial în comunităţi, pot crește și pot fi replicate.
Universitățile nu mai pregătesc studenți doar pentru provocările pieței muncii, trebuie să introducă și să îndrume și către inițiativa antreprenorială, către valorificarea cercetării academice. Într-o lume definită de schimbări rapide și nevoia de competențe adaptabile, un exemplu remarcabil îl constituie inițiativele derulate în centre universitare locale de profesori-antreprenori vizionari, precum Cătălina Crișan, coordonator al UBB Student i-Lab de la Universitatea Babeș-Bolyai, Lidia Alexa, care a fondat primul curs de antreprenoriat cross-campus la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi sau Costin Sorici, directorul Centrului de Transfer Tehnologic de la Universitatea Ovidius.
Numitorul comun al celor trei este programul Fulbright-RAF Scholar Award, care a inspirat și a avut un rol central în formarea cadrelor universitare care acum implementează schimbarea în centrele universitare locale și oferă liderilor universitari români acces la cele mai bune practici internaționale în educația antreprenorială
Fiecare dintre aceștia, inspirat de experiența Fulbright-RAF Scholar Award, a adus contribuții semnificative la crearea de programe și strategii care să conecteze educația cu nevoile reale ale pieței muncii. Derulat în colaborare cu Universitatea din Rochester, programul sprijină cadrele universitare să dezvolte inițiative care să conecteze mai bine învățămîntul superior cu ecosistemul local de afaceri.
Programul Fulbright-RAF Scholar Award este o inițiativă națională care oferă profesorilor și administratorilor universitari români oportunitatea de a dobîndi experiență în dezvoltarea și integrarea educației antreprenoriale printr-un stagiu la o universitate din Statele Unite axată pe inovare și antreprenoriat. Participanții selectați urmează un program personalizat de un semestru la Ain Center for Entrepreneurship din cadrul Universității din Rochester, unde se familiarizează cu condițiile care susțin un ecosistem antreprenorial sănătos, dezvoltă planuri pentru implementarea de noi cursuri și inițiative antreprenoriale și devin parte a unei rețele de profesioniști cu o viziune comună asupra mediului startup din România.
De la incubatorul i-Lab din Cluj, care promovează antreprenoriatul și colaborarea interdisciplinară, pînă la cursurile de antreprenoriat cross-campus din Iași și strategia de transformare antreprenorială implementată la Universitatea Ovidius, aceste inițiative demonstrează puterea colaborării între universități, studenți și mediul privat.
Am discutat cu acești lideri ai educației despre provocările întîlnite, soluțiile implementate și impactul generat asupra studenților. Alături de ei, Cristian Pațachia, Development and Innovation Manager la Orange România, ne-a oferit perspectiva mediului de afaceri asupra integrării educației cu cerințele pieței.
Ce înseamnă să pregătești studenții pentru viitor? Cum contribuie educația antreprenorială la formarea unei generații capabile să transforme idei inovatoare în realitate? Explorăm soluțiile concrete și lecțiile învățate din aceste programe, într-un moment în care adaptarea este mai importantă ca niciodată. Într-un context în care parteneriatul dintre mediul academic, cel de afaceri și inițiativele susținute de Romanian-American Foundation (RAF) a creat un cadru de colaborare în care inovația educațională, leadership-ul și inițiativa antreprenorială lucrează împreună.
Educația antreprenorială este deja prezentă în învățămîntul superior de peste 15 ani, proiectele de transformare avînd ca sursă atît noile generații de cadre didactice cît și eforturile concertate ale mediului privat, prin programe specializate, activitatea companiilor (de tehnologie) și a ONG-urilor de profil.
... abordări universitare pornite din Fulbright-RAF Scholar Award:
Cătălina Crișan: Oportunitatea a apărut în 2019, cînd la nivelul top managementului Universității am fost invitați să aplicăm. A fost o posibilitate extraordinară, pentru că mi-a oferit o perspectivă mult mai practică asupra antreprenoriatului. Dacă pînă la acest program foarte multe surse de informare pe care le-am utilizat au fost mai mult bazate pe teorie, programul Fulbright mi-a oferit posibilitate de a vedea concret cum sînt aplicate în practică, cum se implementează antreprenoriatul și din prisma educațională, care sînt practicile care le oferă o perspectivă mult mai clară asupra modului în care antreprenoriatul poate să fie implementat de către studenți avînd acces la practici, modele, referințe valoroase, antreprenori de excepție din comunitatea dată de Universitatea Rochester.
Lidia Alexa: Am văzut anunțul, cred că pe site-ul celor de la Fulbright. Inițial nu am vrut să aplic, pentru că atunci cînd auzi de Fulbright, cumva te blochează. Cînd am văzut că este despre antreprenoriat, zona de care eu mă simt cel mai aproape și pe care o simt foarte importantă în universitățile tehnice, unde în acel moment nu se întîmpla aproape nimic, am zis să încerc. Am văzut-o ca pe o oportunitate și ca pe ceva care avea sens la momentul acela, chiar dacă nu înțelegeam foarte bine în ce va consta programul. A fost o experiență transformatoare atît din punct de vedere personal cît și profesional.
Costin Sorici: Prima dată nu am înțeles de ce Rochester. Doar nu este MTI sau Harvard. Dar am văzut că Rochester, ca oraș, a trecut prin aceleași provocări prin care a trecut România ca țară, în sensul în care acele companii mari care strîngeau forța de muncă de la Universitatea de acolo au dispărut pe rînd, din diferite motive. Au trebuit să se reorienteze și să regăsească acest ecosistem antreprenorial. Cînd am fost acolo i-am întrebat cînd au început și îmi spuneau că sînt după 15 ani la jumătatea drumului.
... și implicarea mediului privat
Cristian Pațachia: Pentru noi, modul de lucru cu startup-urile și implicit cu studenții, pentru că am creat ciclul complet ca ei să devină antreprenori și să crească companii, a fost un mod prin care să ne dezvoltăm și o latură de a executa local, cu parteneriate locale, cu tehnologie românească, diversele soluții și diversele servicii pe care să le vindem în piață. Spre deosebire de a ne aduce către vendorii mari, furnizorii mari cu care lucrăm pe tehnologie, să cumpărăm o soluție „off the shelf”, încurajăm inovația.
Știm lucrurile de la firul ierbii, primim feedback și de la colegii din product, din marketing, despre ce e nevoie acum pe piață. Ne facem și research-ul nostru vis-a-vis de evoluția tehnologică, stăm și aproape în grup din punct de vedere al informării tehnologice, pentru că sîntem în diverse grupuri de standardizare, de tehnologie, și avem know-how-ul necesar ca să știm în ce direcție bate vîntul tehnologiei și implicitat al inovației, precum și ce trenduri ar trebui să ne preocupe și să le filtrăm poate, astfel încît în zona de profitabilitate și de business să putem să fim sustenabili. În speță, pentru noi inovația este un mod de a livra lucruri concrete cu partenerii veniți din zona academică, prin research, sau din zona de startup-uri de tehnologie, românești.
Modele de educație antreprenorială și dezvoltare a inovării
În ce direcție a influențat programul Fulbright-RAF Scholar Award la Universitatea Rochester modelarea programelor universitare de educație antreprenorială din România?
… la Universitatea Babeș-Bolyai
Cătălina Crișan: Experiența de la Rochester a avut o influență în ceea ce privește design-ul programelor din cadrul incubatorului i-Lab, modul în care aceste programe au fost construite, respectiv modul în care am promovat și cum am oferit conținut. Apoi, mulți dintre antreprenorii, respectiv contactele care au fost dezvoltate pe parcursul vizitei sau programului Fulbright – RAF au fost valorificate în cadrul incubatorului.
Modele de educație antreprenorială și dezvoltare a inovării
În ce direcție a influențat programul Fulbright-RAF Scholar Award la Universitatea Rochester modelarea programelor universitare de educație antreprenorială din România?
… la Universitatea Babeș-Bolyai
...la Universitatea Gheorghe Asachi Iași
Lidia Alexa: De fiecare dată cînd mă uit în spate simt recunoștință pentru experiența asta și cumva pot să evaluez traiectul meu înainte și post bursa Fulbright. Din punct de vedere personal, am fost cu totul în afara zonei de confort pentru că din profesor devii din nou student. M-a ajutat enorm, pentru că mi-a crescut gradul de empatie față de proprii mei studenți.
După aceasta vine partea profesională: am primit acces nu doar la resurse și instrumente, tot ce înseamnă predare în epoca modernă și centrată pe studenți, dar și la o nouă paradigmă. La ce înseamnă antreprenoriat, la ce înseamnă educația antreprenorială aplicată și cum poți, de fapt, să creezi un context pentru studenți în așa fel încît ei să se descopere pe ei și să își descopere creativitatea și capacitatea de inovare.
...sau la Universitatea Ovidius Constanța
Costin Sorici: Prima direcție a fost tocmai că mergînd la Universitatea Rochester am reușit să fac o legătură între punctele pe care le aveam pentru a contura o astfel de viziune la nivel de universitate. A doua mare contribuție a fost faptul că am avut legitimitate să propun ulterior o abordare cross-campus, care să depășească granițele facultății, să depășească acțiuni izolate care se întîmplau deja. A urmat o propunere de viziune strategică de transformare a Universității Ovidius în Universitate antreprenorială în termen de 10 ani de zile. Această viziune a fost adoptată, la Constanța a fost adoptată chiar public, și cred că sîntem primii din țară care am ieșit public cu o viziune de transformare a Universității în universitate antreprenorială și în hub antreprenorial în regiunea Mării Negre. Am fost foarte determinat și motivat să fac acest lucru. Simțeam de mult timp că este o nevoie.
Cum se vede însă colaborarea cu mediul universitar din partea mediului privat?
Cristian Pațachia: În cazul Orange România, programul prin care din 2013 facem legătura cu zona de educație pentru antreprenoriat este Innovation Labs. În acel moment era prea prea devreme să ai în România deja o generație de antreprenori de tehnologie, așa că ne-am îndreptat către universități. Atunci am descoperit, fiind și proximitatea cu Universitatea Politehnică, această inițiativă care se numește Innovation Labs, practic un preaccelerator de tehnologie. Pornind de la idee pînă la un mockup, la proof of concept, MVP minimum viable product, în care studenții din universitățile de profil tehnic, mai exact cei de automatică și electronică din Politehnică la București, primeau anumite teme sau se gîndeau la teme care să rezolvă diverse probleme, pe care tot ei le identificau. În acea perioadă , îmi aduc aminte că eram una sau două companii și Fundația Româno Americană, care sprijineau inițiativa asociației Tech Lounge, care este practic bazată pe foști sau actuali profesori din Politehnică.
În colaborarea cu Innovation Labs știam exact să le spunem că sîntem interesați de soluții care să fie pe zona de smart city, pe zona de cyber security, pe zona de agricultura de precizie, pe zona de sustenabilitate, pentru că știam unde este nevoie de ele.
De la începutul programului le indicam zonele de interes și veneam către participanți cu conectivitate: acces la interfețele noastre, acces la API-uri, la seturi de date din diverse zone, agregate, anonimizate, care să îi poată pune în situația să generează diverse rapoarte sau tooluri care să ne fie utile pentru clienții noștri. Cumva, începeam un dialog înainte să înceapă programul, astfel încît ei își calibrau propunerea și ofertele să vină fix pe ce ne doream. După aceea știau că pot veni la noi, deschideam ușa către clienii noștri care și-ar fi dorit în primul rînd să testeze, valideze și după aceea să și achiziționeze. Cam acesta a fost modul de lucru.
Între timp ne-am dezvoltat și accelatorul nostru de grup, Orange Fab, pe care din 2017 l-am adus în România. Fiind parteneri la fenomenul Innovation Labs, un preaccelator mai tînăr, după ce am lucrat cu ei timp de cîțiva ani, ne-am maturizat, și a fost momentul să aducem programul nostru dedicat. În același fel, multe corporații au cîte un accelator de proiecte tehnice în care fie sînt startup-uri și lucrează cu soluțiile lor, fie dezvoltă intern.
Inițiativele alumni Fulbright s-au adaptat rapid la specificul universităților locale și s-au concretizat în strategii pe termen lung, care produc produse educaționale noi și integrează participarea comunității de business.
Cum a fost integrată educația antreprenorială în incubatorul i-Lab și în curicula Universității Babeș-Bolyai?
Cătălina Crișan: Studenții sînt targetul principal și am observat că partea de internaționalizare este extrem de importantă pentru ei, pentru că sînt mult mai deschiși în momentul în care au în față persoane care vin din zone mai dezvoltate ca a noastră, care operează în structuri similare, cu noi abordări, respectiv practici care facilitează procesul de învățare.
Ce mi s-a părut foarte util a fost că acești practicieni au venit, au arătat bunele practici pe care le-au implementat și le implementează în propriile structuri și odată ce sînt aici, alături de noi, avem posibilitatea să validăm, respectiv să adaptăm, pentru că nu toate abordările funcționează așa cum funcționează în Statele Unite. Sînt progrese senzaționale și pașii pe care îi facem noi, ecosistemul antreprenorial din România, sînt pași importanți. În acest fel a fost adaptată partea de predare, de metodologie.
Abordare „start with what you have” pentru cursul de antreprenoriat cross-campus în cadrul Universității Tehnice Gh. Asachi
Lidia Alexa: În antreprenoriat, ca și în viață, timingul este foarte important. În universitatea Gh. Asachi s-a implementat un proiect pe programul POCU, pe axa șase Educație și Competențe, pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, care se numea AntreprenorING. Unul dintre rezultatele acestui proiect a fost introducerea unei discipline facultative de dezvoltare a abilităților antreprenoriale, un curs cross campus la toate cele 11 facultăți, pentru studenții din anul trei. Ia prorectorul care a implementat acest proiect ne-a spus: „Există această oportunitate, aveți mînă liberă”.
Libertatea vine cu foarte multe oportunități și cu foarte mare responsabilitate. Practic, scopul meu inițial cînd am gîndit cursul, analizînd și ce aveam în acel moment în universitate, a fost să încerc să construiesc o bază solidă pentru ce înseamnă mentalitatea antreprenorială. Pentru că noi asociam antreprenoriatul exclusiv cu ideea de business. Dar în realitate este mai mult decît atît. Este o perspectivă, un mod de a interacționa practic cu lumea și de a vedea lucrurile și lumea de jurul nostru în termeni de oportunități, acolo unde poate alții văd probleme. O abordare antreprenorială de fapt înseamnă să găsești soluții. Să iei inițiativă, să încerci. Chiar în contextul în care circumstanțele nu sînt ideale.
Filosofia pe care încerc să o implementez este ceva ce am învățat la cursurile celor de la Colegiul Babson: „start with what you have”. Abordarea nu se limitează, sau se poate aplică foarte bine la business, dar nu se limitează doar la asta. Pînă la urmă este relevant în orice domeniu.
Cum a gestionat Universitatea Ovidius nevoia de cursuri de educație antreprenorială?
Costin Sorici: Strategia cadru a urmat cîteva etape, iar prima dată am avut procesul de evaluare a nevoilor de antreprenoriat și dezvoltare în această zonă, folosind un instrument pus la dispozitie de OCDE, Higher Education Innovate (https://rafonline.org/program/entrepreneurial-university/ ), un instrument care evaluează nivelul educației antreprenoriale. L-am aplicat la studenți, l-am aplicat la cadre didactice și la mediul de afaceri, la comunitate, drept pentru care după aceea am conturat conceptul strategic pe trei piloni principali. Unul dintre ei este educația antreprenorială. Practic, ce ne-am propus este să oferim tuturor studenților universității șansa să își dezvolte abilități antreprenoriale care să îi ajute să fie angajați mai buni, intraprenori sau să devină la un moment dat antreprenori. Fără să avem iluzia că toată lumea va deveni antreprenor. Am vrut să le oferim tuturor șansa, ca indiferent de facultatea la care se află, să poată să beneficieze de dezvoltarea de abilități antreprenoriale, care să îi ajute să fie mai integrați și mai racordați la viața reală și la piața muncii.
Aceasta a fost prima coordonată. Apoi, din cei atinși prin educație, am zis că o parte dintre ei vor vrea să facă mai mult și le-am oferit șansa să vină cu proiecte de cercetare și inovare, să fie intraprenori, ceea ce s-a concretizat în pilonul numit Antreprenoriat în Cercetare. Ne-am propus ca în acest pilon să oferim tehnici mai avansate, pentru a genera inovare din cercetare, cum este design thingking. Să îi aducem mai aproape de un rezultat.
Al treilea pilon al strategiei este implicarea Universității în comunitate, în sensul în care Universitatea nu va mai fi poziționată doar ca un furnizor de forță de muncă și un observator pasiv la ce se întîmplă în comunitate. Am încercat să fim un jucător activ, un orchestrator care să inițieze proiecte de dezvoltare comunitară, care să pună la masă diferiți actori, care să coordoneze o strategie de dezvoltare a ecosistemului local.
Cum internalizează colectivul universitar inițiativele pentru educație antreprenorială și cum sprijină universitățile și infrastructura creată studenții și profesorii în transformarea ideilor inovatoare în proiecte viabile?
Cătălina Crișan: Au fost evident și provocări, care au apărut pe măsură ce am operat și am identificat probleme, pentru care am încercat să fim agili, să găsim soluții și să vedem cum le putem aborda. Prima provocare pe care o menționez este partea de cîștigare de credibilitate, respectiv de a promova activitățile. Noi, cadrele didactice efectiv am abordat studenții, nu numai în cadrul cursurilor. Am încercat să devenim promotori ai incubatorului și la început a fost o provocare. Mai departe, am mers în zona de sinergie cu programe similare. Este drept că Universitatea noastră este una foarte mare și atunci a fost mai greu să ne sincronizăm, dar lucrurile merg într-o direcție foarte bună.
Lidia Alexa: Cursul de antreprenoriat cross-campus este unul facultativ, iar în primul an am avut în jur de 50 studenți, ceea ce e foarte bine pentru un curs care a fost lansat într-un interval scurt. De la an la an, a început să crească numărul studenților care participă, pentru că le-au recomandat colegii lor. Apoi, interesul a crescut pentru că avem invitați la mai bine de jumătate din întîlnirile de curs: antreprenori, specialiști din mediul privat, care vin și sînt extraordinar de deschiși să povestească, să discute cu studenții și să le prezinte o imagine reală. Asta îi ajută foarte mult pe studenți să se conecteze, să vadă realitatea cu toate fațetele, nu doar imaginea din revistă.
Pe lîngă creșterea interesului lor, un aspect important al activității mele cu studenții este crearea unui spațiu sigur, în care aceștia pot dezvolta nu doar competențe profesionale, ci și abilități personale fundamentale, esențiale pentru o mentalitate antreprenorială. De aceea, la una dintre primele întîlniri, invit un psiholog cu experiență în lucrul cu tinerii și adulții, care lucrează cu ei pe teme precum growth mindset (mentalitatea de creștere) și self-esteem (încrederea în sine). Aceste sesiuni devin o platformă de dialog deschis, în care studenții își exprimă fricile și nesiguranțele legate de viitor, aspecte care adesea reprezintă bariere în calea dezvoltării antreprenoriale.
Pentru că mentalitatea antreprenorială înseamnă, în primul rînd, capacitatea de a vedea oportunități acolo unde alții văd obstacole și de a avea încrederea necesară pentru a acționa. Însă, în contextul post-pandemic, nivelul ridicat de anxietate și nesiguranță resimțit de studenți poate să le limiteze inițiativa și capacitatea de a-și asuma riscuri. Sistemul educațional tradițional, de la învățămîntul primar pînă la cel universitar, rareori oferă un cadru în care să fie abordate aceste teme sau să le fie oferite instrumente practice pentru gestionarea lor.
Prin această intervenție, studenții încep să își dezvolte abilități cheie precum reziliența, încrederea în propriile forțe și capacitatea de a gestiona incertitudinile – toate fundamentale pentru o abordare antreprenorială. În plus, discuțiile și exercițiile îi ajută să își dezvolte o perspectivă proactivă: în loc să se concentreze pe probleme, învață să caute soluții și să identifice oportunități.
Costin Sorici: Pentru a operaționaliza strategia am creat cîteva instituții interne. Prima a fost Ovidius Innovation Center, centrul de antreprenoriat al Universității Ovidius, care practic coordonează toate proiectele de educație antreprenorială pentru studenți și cadre didactice. În conexiune cu acțiunile de inovare și cercetare am creat un pre-accelerator de idei de modele de businesss, în care avem un hackathon. Cei care sînt premiați și vor să ducă mai departe proiectul, sînt ajutați să-și transforme planul de business într-un business efectiv. Apoi îi preia Centrul pe partea de tehnologie și îi ajută să pună pe piață ideea, să facă toți pașii necesari ca să își creeze start-up-ul. Ovidius Innovation Center și Centrul de Transfer Tehnologic, lucrează foarte strîns și sînt motoarele care propun proiecte.
A treia componentă este Digital Innovation Hub- InnoHub, un hub de inovare digitală și unul dintre cele 8 hub-uri regionale finanțate de Uniunea Europeană să furnizeze servicii de digitalizare pentru IMM-uri și administrații locale, instituții publice din toată regiunea de sud-est. Practic, aceste trei instituții, Ovidius Innovation Center, Centrul de Transfer Tehnologic și InnoHub, toate cele trei coordonate lucrează împreună ca să operaționalizeze. Cu proiecte finanțate punctual din diferite surse, în colaborare cu alte universități din Europa în anumite consorții, toate se învîrt în această zonă de inovare, antreprenoriat și impact comunitar.
Impactul se măsoară în produse viabile. Cîte dintre proiectele de cercetare și ideile inovatoare ajung în piață efectiv?
Cristian Pațachia: În 2019 am decis că nu mai vrem să susținem o anumită verticală (smart city, cyber security etc), vrem să susținem zona de spin-off din academic research. Ce înseamnă? Separat avem diverse colaborări, precum programul nostru, Orange Educational, în care lucrăm cu universitățile și după ce le profilăm acordăm burse și internship-uri pentru master, licență, doctorat, lucrăm în proiecte de finanțare și atragem finanțarea europeană împreună pentru proiecte de cercetare. Astfel că dacă în partea de research se întîmplă deja lucruri, pentru că îi profilăm pe grupe de lucru, pe radio-inginerie, cybersecurity, IT, AI, am vrut să ne preocupăm de zona de antreprenoriat. Pentru că noi susținem universitățile de profil tehnic în zona de research, le ducem și în proiecte de cercetare și în proiecte de finanțare. De aceea venim să susținem un track. Un track însemna fie că susții un startup, un scaleup care este un startup mai matur, sau un spinoff din academic research. Iar noi am vrut să susținem aceste proiecte ale doctoranzilor, cei care fac research în universități, pe care am vrea să le vedem mutate într-o zonă mai aproape de monetizare comercială.
În acest context erau diverse variante, asocieri între un student de la doctorat cu un profesor, sau între mai mulți studenți de la doctorat cu un profesor, din care cred că am obținut 4-5 soluții pe care le-am dus în comercial. Cercetare care s-a transformat în diverse soluții pe care noi le-am implementat la diversi actori de pe piață din zona de B2B, precum Jidvei în viticultură. Am mai implementat și în zona de public sector. Sînt soluții care funcționează.
Din diversitate vin ideile cu adevărat inovatoare
Cum se desfășoară colaborarea la nivel de studenți și între facultăți și ce schimbări observăm în rîndul studenților și cadrelor universitare în urma implementării strategiilor la nivel de universități?
Cătălina Crișan: În cadrul programului, studenții pe parcursul unui semestru au acces la diverse module, mentor, support, feedback provenit de la diversi specialiști. Iar pe finalul semestrului au un demo-day în cadrul căruia explică și prezintă de fapt ceea ce au reușit să dezvolte pe parcursul unui semestru. Au acces la activitățile noastre și ulterior, chiar dacă au parcurs programul de incubare sîntem acolo să îi ajutăm, să le facilităm accesul la diverse resurse, competență și implicit un network care îl poate valorifica nu doar pentru a dezvolta conceptul de business ci și pentru a identifica oamenii care să îi completeze. Pentru că au fost și foarte mulți studenți care au un concept, au o idee de afacere, dar nu au identificat conectivitatea necesară.
Acesta este planul pe care îl avem. Sîntem localizați în cadrul Facultății de Științe Economice și avînd în vedere structura de organizare a facultăților, care nu sînt toate într-un singur campus, e mai greu accesibil pentru cei din alte specializări. Încercam să găsim soluții și la această problemă, însă trebuie să precizez că cei mai mulți vin de la Facultatea de Științe Economice. Am încercat să atragem și de la alte facultăți, fie de la matematică, de la biologie și trebuie să găsim soluții.
Lidia Alexa: În primul rînd, îi forțez să iasă din paradigma de ingineri și de asta echipele în care ei lucrează sînt formate din studenți de la toate cele 11 facultăți ale Universității, pentru că nu-i las să lucreze cu proprii lor colegi. Apoi, în momentul în care fac echipele, cel care își asumă rolul de antreprenor și vine cu idea are nevoie și selectează în echipă colegi cu know-how pe marketing, know-how pe automatică, pe software. În felul acesta construim echipele.
În același timp, colaborarea cu celelalte facultăți este absolut esențială. De ce? Pentru că unul dintre marile cîștiguri este că studenții lucrează în echipe mixte cu colegi de la alte facultăți și alte specializări. Și atunci, eu am nevoie ca colegii mei să povestească studenților, să promoveze cursul, să-i îndrume pe alocuri, să participe și avem asta în multe facultăți, pentru că deja sîntem în punctul în care avem o masă critică de oameni în universitate care înțeleg nevoia completării educației inginerești cu educație antreprenorială. Realitatea este că din diversitate vin ideile cu adevărat inovatoare și poți să le transformi în realitate în momentul în care ai perspective diverse. În felul ăsta crești valoarea soluțiilor, valoarea proiectelor pe care le livrezi. Sîntem pe drumul cel bun pentru că este o schimbare de paradigmă la nivelul tuturor facultăților în universitatea noastră.
Costin Sorici: Colegii care au venit alături de noi au beneficiat de cursuri, de educație despre cum să predea într-o manieră antreprenorială, mai conectată cu realitățile pieței, să îi ajute pe studenți să dezvolte abilități. Au început să lucreze și asta ne-am dorit, să colaboreze cu profesori de la alte facultăți. S-a mers pe zona aceasta de proiecte interdisciplinare și la nivel de cadre didactice. Cu alte cuvinte, punem în comun și generăm cercetare, proprietate intelectuală.
În timp au început să vadă utilitatea și să înțeleagă că este chiar frumos să lucreze împreună un coleg de la științe economice cu un coleg din inginerie, cu un coleg din IT: pentru că nu ai cum să cunoști toată partea tehnică. Poate ai nevoie de o statistică, iar colegul de la sociologie este mai bine pregătit în acest caz. Principalul beneficiu este că s-a depășit un prag, la nivel de cadre didactice și la nivel de studenți. În cazul studenților chiar mai bine, ei au interes și văd beneficii extra pentru acest lucru pentru că așa își crează prieteni în altă parte, au creat chiar și companii care au rezultat în urma unor astfel de proiecte.
Avem exemple concrete de colaborări, start-up-uri create nu doar de către studenți de la diferite facultăți între ei, inclusiv cu cadre didactice. Acum sînt pe picioarele lor între 25-30 din 40 de startup-uri cu care am pornit în schema de finanțare. Am scăzut destul de mult rata lor de eșec, avînd în vedere că în mod normal dacă sînt singure în piață supraviețuiesc 5%.
Orange România este între primele companii din România care susținînd astfel de acceleratoare, cum este Innovation Labs, a realizat un ciclul complet pornind de la sprijinul pentru studenți și pornirea startup-urilor și pînă la integrarea soluțiilor dezvoltate de ei după ce au parcurs tot parcursul de antreprenor și au devenit furnizori, au intrat în piață? Cum valorifică mediul de business inovația din direcția universitară?
Cristian Pațachia: Începînd cu 2017, pe cei pe care îi sprijineam în cadrul Innovation Labs îi aducem în Orange Fab, lucram cu ei one-to-one, aveam un cadru prin care ei erau preluați mai departe și știam ce urmărim. Investim în dezvoltarea anumitor tehnologii pentru a-i duce spre anumite verticale pentru care știam că vrem soluțiile. Prototipăm primele soluții, le dezvoltăm, le susținem comercial, dezvoltăm și mai departe mergem în piață la clienți. Sau sîntem chiar noi clientul, pentru că avem integrate diverse tehnologii dezvoltate de startup-uri.
În privința clientilor, cînd avem o confirmare, o validare de soluție, deja știm către ce zonă să dezvoltăm și atunci accelerăm cu startup-uri. Vedem dacă sînt mai mulți clienți care au cerințe pe aceeași zonă sau dacă e cumva doar un client care are nevoie de acea soluție și se merge pe o abordare custom.
Doar în acceleratorul Orange Fab sînt 54 de startup-uri și un sfert dintre ele cred că au trecut și prin Innovation Labs. Sîntem destul de pragmatici. Cînd îi sprijinim rămînem de obicei cu ei ca furnizori, stăm lîngă ei să se dezvolte și urmărim cum evoluează și așa știm că sînt stabili pe piață. Dacă ei sînt stabili și noi sîntem stabili și avem garanția că vindem către clienții noștri o soluție pe care o putem susține.
Ce impact au inițiativele și programele universitare asupra comunității academice și a ecosistemului local de afaceri în zona de influență a universităților?
Cătălina Crișan: Pentru primul an de activitate am ajuns la 80 de ore de workshop-uri, peste 444 de studenți care au participat la cursurile de internaționalizare, am avut 38 de beneficiari ai programului de incubare, speakeri internaționali și încercăm să continuăm să identificăm indicatori relevanți pe care să îi urmărim, pentru a ne adapta strategia de dezvoltare a programelor și a aborda nevoile studenților în relație cu noile tendințe. Pentru acest lucru încercăm să conectăm și să măsurăm impactul în relație cu studii precum Global Entrepreneurship Monitor, conectînd o parte din aceste rezultate cu activitatea incubatorului prin trei dimensiuni: ne referim la educația financiară, nivelul de cunoaștere și integrare a noilor tehnologii de către studenți și la dezvoltarea sustenabilă a conceptelor de business în relație cu SDG .
.
Cu siguranță cîștigăm și vizibilitate și din ce în ce mai mulți vor să fie parte implicată în acest proiect. Invitați din mediul universitar și mediul de business, din alte țări, vor să vină în continuare și, pe de altă parte, văd și din partea studenților că au început să ne recomande programele. Cuantificăm acest aspect, urmărind măsura în care aceștia recomandă și altora cursurile noastre. Iar dacă la început participanții au venit ca urmare a recomandărilor profesorilor și în urma promovării în social media și pagina web, acum putem spune că apar tot mai multe recomandări din partea colegilor care au beneficiat de program, iar rezultatul este vizibil
Lidia Alexa: Sînt două lucruri de urmărit din punctul meu de vedere. Avem un impact pe termen scurt, pe care îl evaluăm prin numărul studenților care participă de la an la an, și îi întrebăm constant: de unde ați aflat de acest curs? Pentru că mă interesează să văd nivelul de recomandare din partea colegilor.
Pe termen mediu și lung, am creat o bază de date și grupuri cu studenții care au terminat și acolo păstrez legătura cu ei, pentru a vedea în ce direcție s-au dus, cum continuă. După ce vom avea 4-5 generații putem să avem o concluzie și o direcție clară. Dar plecasem de la ideea că cursul acesta își propune să schimbe o mentalitate, să ne ducem către o mentalitate antreprenorială. Iar evaluarea schimbării unei mentalități e un proces complex și pe termen lung. O să vedem rezultate reale peste ani de acum înainte, la nivel de masă.
Costin Sorici: Mai întîi, la Rochester, în prima cohortă, alături de șase reprezentanți de la patru universități ne gîndeam cum să păstrăm vibe-ul, să facem asta sustenabil. Atunci ne-am propus cînd ne întoarcem să creăm cît se poate de repede o asociație care să reprezinte ecosistemul de antreprenoriat din jurul universităților. Așa că în 2018 am creat Asociația pentru Educație Antreprenorială, în care primele două cohorte Fulbright au devenit fondatori. Am avut onoarea să fiu și primul președinte, în primii doi ani. Apoi, pentru că prin Rochester am participat la cea mai mare conferintă de antreprenoriat din SUA, am inițiat și primul CRAI, prima Conferință a Rețelei de Antreprenoriat și Inovare. Practic, invităm specialiști din universități, din mediul de business, din zona de tehnologie, să discutăm despre cum putem să consolidăm, cum putem să creăm programe și proiecte pentru această zona. Prima conferință anuală a avut loc la Constanța în 2019.
Dar implicăm mediul de business în toate proiectele de antreprenoriat și inovare. Toți aceștia vin în general ca să ofere mentorat, consultanță, să sprijine cu jurizarea sau premiile pentru proiectele pe care le facem. Inclusiv prin susținere de cursuri și workshop-uri. Încercăm să coagulăm aici tot ce înseamnă mediul de business, am încercat să facem parteneriat cu cîți mai mulți membri din comunitatea de afaceri de aici și cu autoritățile.
Spre deosebire de Cluj sau de alte orașe unde autoritățile au fost ceva mai active, la Constanta a trebui să facem mai mult, iar lucrurile s-au mișcat în ultimii cîțiva ani. În universitate sînt circa 600 de cadre, care includ și personalul nedidactic, iar 80-90 de persoane sînt implicate în diferite proiecte. Un prag stabil, estimat la 15%, va răspîndi automat programul peste tot și probabil că în următorii 2 ani vom ajunge acolo, ceea ce înseamnăă că vom putea face ce am promis, că în primii 10 ani vom face acest proces să fie ireversibil.
Ce planuri aveți pentru evoluția curiculei de educație antreprenorială, de stimulare a proiectelor de inovație și care va fi implicarea mediului universitar în ecosistemul antreprenorial regional și național?
Lidia Alexa: Trebuie să diversificăm un pic activitățile și să aducem antreprenori și companii care să vină cu studiile lor de caz, cu provocările lor drastice, și echipele de studenți să se comporte ca niște consultanți pentru ei. Să lucreze hands-on firma sau antreprenorul într-un program agreat împreună și în felul acesta să fie și ca un fel de internship, dar să fie și activitate practică la curs.
Încercăm acum și un program de mentorat, prin care absolvenții din anii anteriori se vină să ofere suport studenților care fac acum cursul. Poate să fie îndrumare practică, sprijin emoțional sau acces la rețelele lor profesionale. Subliniez acum foarte mult și cît de important este networking-ul și că omul cu care ai vorbit acum poate să fie omul cu care,peste cinci ani vei face business-ul, cu care peste șapte luni vei iniția o idee. Eu le spun că noi avem în România, avem în cultură noastră, acest „să lași loc bună ziua”, o componentă a ideii de networking.
Costin Sorici: Este un proces în continuă evoluție. După ce facem ca acest proces să fie ireversibil nu va mai depinde de diverse schimbări care apar și care pot să îl dea înapoi și obiectivul final este să devină un ecosistem funcțional care să aibă perpetuitate.
În următoarea etapă vrem să ne consolidăm instituțional, să completăm ecosistemul cu un incubator de afaceri și să atragem cît mai multe opțiuni de finanțare și sprijinire a start-up-urilor inovatoare din regiune.
Am creat de trei ani de zile un consorțiu, denumit ARTEMIS, iar anul acesta, după trei încercări, am obținut și finanțarea pentru 8 ani de zile a acestei alianțe, unde sîntem alături de Universitatea Politehnică Regensburg, Universitatea din Perugia, Universitatea din Ioannina Grecia, HVL din Norvegia, Universitatea din Clermont-Ferrand. Sîntem o alianță mare și se dorește ca în interiorul acestei alianțe să se genereze și mai multe oportunități. Avem generate 5 proiecte în prima fază, din care două au fost deja implementate, iar alte trei urmează.
În mod constant vom genera proiecte de inovare, antreprenoriat și acces la tehnologie vor fi destule, și ne propunem să creăm această mare platformă de knowledge sharing, de cunoștințe și tehnologii, de lucru pe date, între aceste instituții.
.jpg)
.jpeg)
.jpg)
