Cele zece porunci și valorile iudeo-creștine

Am trăit timp de șase ani în Olanda, unde mi-am făcut studiile postuniversitare. Olanda contemporană este profund laică, dar viața cotidiană și culturală este încă marcată de valorile calvinismului, forma de protestantism adoptată cu precădere în Țările de Jos în decursul secolului al XVII-lea. Este și țara în care am vizitat nenumărate biserici calvine. Foarte multe dintre aceste biserici și-au început viața ca lăcașe de rugăciune romano-catolice și au fost adaptate pentru cultul calvin după Reforma protestantă. Pentru cei crescuți în tradiții creștine ne-protestante, vizitarea unei biserici calvine, golită de toate podoabele și mobilierul liturgic, poate fi puțin șocantă. Credincioșii calvini trebuie să se concentreze doar asupra Cuvîntului, iar singura podoabă a bisericii sînt adesea exclusiv Cele zece porunci, de cele mai multe ori incizate pe o placă de piatră. Dar să lăsăm Olanda și calvinismul ei distilat și să discutăm despre cel mai de succes derivat al calvinismului european, și anume evanghelismul american, centrat pe Cele zece porunci și pe așa-numitele „valori iudeo-creștine”.

Afișarea celor zece porunci în școli

Cele zece porunci sînt centrale în viața evanghelicilor americani. Postere cu cele zece porunci le împodobesc nu doar bisericile și casele, dar periodic se fac încercări pentru extinderea acestei preferințe și în spațiul public. Ultima încercare este legea adoptată de Congresul statului Louisiana pe 19 iunie anul acesta, care stipulează că fiecare sală de curs, bibliotecă și cantină școlară, de la nivel primar la cel universitar, atît în învățămîntul de stat, cît și în cel privat, trebuie să includă o formă de afișare a Celor zece porunci, pe un suport care să aibă cel puțin 28 x 35,5 cm, cu caractere suficient de mari și cu următorul text explicativ: „Cele zece porunci constituie un element semnificativ în învățămîntul american de cel puțin trei secole”. Louisiana nu este însă singurul stat preocupat de adoptarea unei astfel de legi. În 1980, o lege similară adoptată în statul Kentucky a fost declarată neconstituțională de Curtea Supremă. Și în alte state, precum Tennessee, Oklahoma și Utah, au existat propuneri legislative pentru afișarea Celor zece porunci în sălile de clasă. Cu excepția statului Utah, populat în majoritate de mormoni, aceste state fac parte din așa-numita Bible belt, care desemnează statele din sud-estul Statelor Unite, unde majoritatea populației aparține unei congregații asociate cu diferite forme ale protestantismului evanghelic, profund conservatoare și care votează în majoritate cu Partidul Republican. În mod ironic, în actuala cursă pentru Casa Albă, sondajele de opinie arată că majoritatea populației din așa-numita Bible belt intenționează să voteze pentru Donald Trump, care s-a dovedit public că nu este cel mai fidel discipol al legii de pe muntele Sinai.

Valorile iudeo-creștine

Semnarea legii în Louisiana a fost un spectacol public, la care guvernatorul republican a declarat: „Dacă vrei să respecți legea, trebuie să începi cu legislatorul originar, care a fost Moise”. Cu aceste vorbe, urmate de „Amin”-ul celor din anturajul guvernatorului, Cele zece porunci au devenit obligatoriu parte a spațiului public din Louisiana. Referința guvernatorului Jeff Landry la Moise nu este întîmplătoare. Moise și Cele zece porunci sînt un exemplum recurent în discursul creștin conservator care invocă des așa-numitele „valori iudeo-creștine”. Un exemplum este un instrument retoric prin care se invocă figuri sau întîmplări istorice pentru a justifica acțiuni prezente. O tehnică retorică minoră, exemplum-ul este preferatul politicienilor cu aspirații culturale. Pe lîngă Cele zece porunci, celălalt trop la îndemînă este cel al valorilor iudeo-creștine. Nimeni nu știe exact care sînt acelea și nici un teolog serios nu și-a bătut capul să explice conceptul. Evident, Cele zece porunci sînt parte integrantă a valorilor iudeo-creștine, văzute ca acest combo irenic de iudaism și creștinism. Cumva, ele îi separă și îi fac superiori pe occidentali celor care au nefericirea să nu fie acoperiți de polița valorilor iudeo-creștine.

Mereu în alertă și incapabil să scape o ocazie de a profita de curentul favorabil creat de altcineva, Donald Trump a salutat inițiativa legislativă din Louisiana printr-o postare pe X: „De fapt, acesta s-ar putea să fie primul pas important în renașterea religiei, ceea ce este cu disperare necesar pentru țara noastră. Aduceți înapoi Cele zece porunci! MAGA 2024”. Bineînțeles, Cele zece porunci și „valorile iudeo-creștine” sînt inerente mișcării MAGA (Make America Great Again), care l-a adus deja pe Donald Trump la Casa Albă în 2016 și care continuă să fie cîrja ideologică pe care i se bazează popularitatea.

Legea Celor zece porunci probabil va fi atacată la Curtea Supremă, populată acum în majoritate, datorită numirilor făcute în mandatul lui Donald Trump, de judecători cu înclinații conservatoare. Chiar dacă va fi declarată neconstituțională de Curtea Supremă, legea adoptată deja în Louisiana arată care sînt aspirațiile unei proporții însemnate a electoratului american. Pentru ei, forma de guvernare ideală combină legile de pe muntele Sinai cu nostalgii după o formă de teocrație care istoric nu a funcționat niciodată, nici în iudaism și nici în creștinism. Totul sub conducerea vajnică a lui Donald Trump, ajuns în mod paradoxal campion al fanteziilor rigide proiectate de evanghelici asupra întregii societății americane. În 2024, în Statele Unite, sîntem foarte departe de atmosfera bisericilor calvine olandeze: goale și ignorate, cu Cele zece porunci săpate în piatră așteptîndu-și în zadar credincioșii. În evanghelismul american, Cele zece porunci și ideologia derivată din calvinism au valoare de manifest politic. O eventuală realegere a lui Donald Trump le-ar purta dincolo de Bible belt, în centrul vieții politice americane și, prin asta, al lumii.

Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturgist.