#Dumnezeu

O anecdotă scrisă de Lucian din Samosata, satirist elenofon care a trăit în secolul al II-lea d.Hr., ne spune povestea locuitorilor din Abdera, care au fost atinși de o molimă ciudată după ce, într-o zi călduroasă de vară, au văzut pe scena teatrului local o reprezentație a Andromedei lui Euripide. Principalul simptom al acestei maladii colective era febra care, ne spune Lucian, i-a făcut pe abderiți să cadă în mania tragedizării. Odată piesa terminată, spectatorii au început să umble prin cetate recitînd în tonuri tînguitoare fragmente din Andromeda, mai ales discursul lui Perseu. Febra și mania mistică căreia i-a dat naștere au trecut, ne spune Lucian, doar cînd vremea s-a răcit. Desigur, în literatura antică, abderiții erau un loc comun pentru idioțenie, cauzată de ceea ce medicii vremii identificaseră ca o inflamație a creierului. Cînd Cicero îi scria prietenului său Atticus Hic Abdera (aici e Abdera), voia să-și transmită exasperarea față de ce se întîmpla la Roma, unde toți erau parcă cuprinși de o febră stultifiantă, fiind puși, ca și noi, în fața reprezentației neîntrerupte a teatrului politic.

Febra alegerilor și logoreea creștină

E vară și sîntem și noi cuprinși de febră: a alegerilor. În 2024, aproximativ 49% din populația lumii este chemată la vot. Pe lîngă încălzirea globală, planeta este încinsă și de febra colectivă a alegerilor, iar această febră vine, ca și în cazul locuitorilor din Abdera, cu o logoree pe care mulți o cred de inspirație divină. Din Statele Unite pînă în India, trecînd prin Europa și Rusia, Dumnezeu – sau, în cazul Indiei, zeii – are un loc proeminent în discursurile electorale de anul acesta. Este și cazul României, unde politicienii cuprinși de febra alegerilor se întrec să facă paradă de creștinism, văzut ca o valoare identitară aducătoare de voturi. De la stînga la dreapta spectrului politic, cu fervoare mistică, politicienii recurg la Dumnezeu ca la garanția supremă pentru promisiuni deșarte. De ce? Pentru că religia, alături de nostalgia pentru trecutul mitic al națiunii, este unul dintre stîlpii populismului politic modern, curentul politic cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani.

Donald Trump, aflat iar în cursa pentru Casa Albă, a pus pe piața în luna martie a acestui an așa-numita „Biblie Dumnezeu să binecuvînteze America” (The God bless America Bible), care, pe lîngă textul în versiunea King James, include și texte fondatoare ale Statelor Unite precum Declarația de Independență (1776), dar și versurile hitului „God bless the USA”, cîntat des la mitingurile electorale ale lui Trump. Evident, #godbless este unul dintre hashtag-urile cele mai populare folosite de tabăra Trump, alături de #god, #maga și #faith. Națiune și creștinism, o formulă de succes des încercată și de populiștii europeni, de la Orbán la Salvini. Pînă și în seculara Franță, Éric Zemmour nu a ezitat să peroreze în fața celebrei abații de la Mont Saint Michel despre arhanghelul care conduce armata îngerilor în luptă cu armata demonilor. Pentru acești politicieni, aceste locuri ale memoriei naționale (conform definiției lui Pierre Nora), fie ele Declarația de Independență sau abația Saint Michel, sînt capitalizate politic. Trecutul, mult mitizat, este invocat drept garanție pentru aberațiile prezentului, ca în de acum celebrul hashtag #maga (Make America great again).

În România, campania partidului AUR este standardul de aur pentru creștinismul electoral. Identitatea vizuală a campaniei AUR se bazează pe trecutul mitic, cu seria de voievozi care au fost puși pe afișele electorale și ai căror moștenitori ar fi, chipurile, chiar candidații AUR. Nostalgia maniacală și de voturi aducătoare este reflectată și de postările AUR pe rețelele de socializare. Iată un exemplu grăitor de pe pagina de Facebook a lui Claudiu Târziu, co-fondator al AUR, actualmente senator în Parlamentul României și candidat în alegerile pentru Parlamentul European de pe 9 iunie. Într-o postare recentă, în care apare alături de familie, toți îmbrăcați în ceea ce se vor a fi costume „naționale”, senatorul ne vorbește despre „Familie, Națiune, Credință și Libertate”, toate cu majuscule și toate transformate în hashtag-uri: #credinta, #familie, #natiune, #libertate. Mesajul e limpede și setat astfel încît algoritmul Meta să îl promoveze: putem fi liberi (de ingerințele UE?) doar ca membrii unei familii (tradiționale?), într-o națiune care are la bază credința (creștin ortodoxă). Claudiu Târziu nici măcar nu e cel mai colorat caracter mînuitor de hashtag-uri din politica autohtonă. Locul de frunte, cînd vine vorba de capitalizarea creștinismului în scopuri electorale, îi revine, ca de obicei, Gabrielei Firea.

Reducerea lui Dumnezeu la hashtag

Judecînd după frecvența unor hashtag-uri precum #godbless, #credință, #scriptură, #rugăciuneainimii, într-adevăr, Dumnezeu este foarte popular cu populiștii precum Gabriela Firea. Contul de Facebook al acesteia poate fi folosit drept manual de manipulat algoritmul Meta și adus voturi. Gabriela Firea merge des la biserică, se roagă mult, poartă ie, multe cruci și nu uită să facă și o poză în toate aceste ocazii.  Poză care invariabil sfîrșește pe Facebook, de multe ori însoțită de hashtag-uri precum: #Credință, #NimicFărăDumnezeu, #Crez, #Scriptură, #RugăciuneaInimii, #Psaltirea, #ViațaSfîntă, #Filocalia, #Doxologia, #MariMărturisitori, #Tradiții etc. Între dusul la biserici, rugăciuni și făcut de prăjituri, te întrebi cînd mai are timp această matrona dîmbovițeană să fie și senator în Parlamentul României și să facă și campanie pentru revenirea la Primăria Capitalei?!

Chiar dacă nu stăpînesc atît de bine arta hashtag-ului, și miniștri precum Alina Gorghiu, actualmente ministru al Justiției din partea Partidului Național Liberal, nu ezită să profite de contaminarea cu sfințenie și voturi pe care o poate aduce parada de creștinism. Aflată în campanie în județul Argeș, Alina Gorghiu nu a ezitat să se pozeze (și posteze) pe la ce biserici i-au ieșit în cale, ba chiar să se adreseze congregației din Mihăiești în duminica de Florii. Apare des îmbrăcată în ie, cu icoane și fețe bisericești mai mult sau mai puțin înalte, de la preoți de țară la ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. De ce? Pentru că Alina Gorghiu, la fel ca ceilalți politicieni, știe că electoratul este simțitor și apreciază.

Astăzi, logoreea electorală indusă de febra divină se exprimă cu precădere online, prin epifania hashtag-ului. Asemenea lui Lucian din Samosata, pot doar să sper că scăderea temperaturii ne va răcori suficient cît să scăpăm de contagiunea logoreei tragedizante. La urma urmei, aici nu e Abdera.

Valentina Covaci este specialist in istoria Bisericii si liturgist.