Fresce uitate din Transilvania: capela Corpus Christi de la Sînpetru (Brașov)

La mai puțin de zece minute de Brașov, în șesul Țării Bîrsei, se află localitatea Sînpetru, una dintre cele treisprezece așezări în care s-au stabilit sașii în Evul Mediu și în care etnicii germani au continuat să fie populația majoritară pînă în secolul al XIX-lea. Cu toate că Brașovul este unul dintre cele mai vizitate orașe din țară și chiar dacă bisericile fortificate ale sașilor sînt unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Transilvania, puțini sînt cei care ajung să viziteze biserica evanghelică din Sînpetru. Și mai puțini sînt cei care dedică mai mult decît o privire sumară anexei neglijate care adăpostește unele din cele mai splendide fresce ale goticului transilvănean: capela Corpus Christi. Să nu mai vorbim de condițiile de conservare, cvasi-inexistente. De exemplu, singura sursă de lumină în dependința obscură care găzduiește capela este un bec agățat deasupra ușii de acces. Inutil să mai spun că e greu de urmărit programul iconografic chiar și pentru persoanele avizate. Nici ghidajul oferit de doamna săsoaică ce are grijă de biserică nu ajută prea mult. Pe 1 noiembrie în calendarul romano-catolic a fost Ziua Tuturor Sfinților, mai bine cunoscută în varianta comercilizatului Halloween. Pe 8 noiembrie, Biserica Ortodoxă i-a sărbătorit pe Sfinții Mihail și Gavril. Capela Corpus Christi de la Sînpetru ilustrează legătura strînsă dintre comemorarea morților și cultul arhanghelului Mihail. De asemenea, tot în frescele de la Sînpetru vedem si una dintre reprezentările rare ale celorlalți locuitori ai Țării Bîrsei: valahii.

Programul iconografic din capela Corpus Christi de la Sînpetru

Sînpetru este menționat prima dată în 1240, într-un act de donație al regelui Bela al IV-lea, care dăruia venitul a patru sate din Țara Bîrsei cistercienilor de la Cîrța. Actuala biserică evanghelică datează de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Capela Corpus Christi, ale cărei fresce au fost redescoperite abia la sfîrșitul anilor ’20, a făcut parte din ansamblul cistercian construit în secolul al XIII-lea. Pe parcursul Evului Mediu, în acest spațiu a funcționat capela funerară, de unde și programul iconografic dedicat în mare parte temei Judecății de Apoi, cu un accent puternic pe tema salvării sufletelor din purgatoriu. O explicație amănunțită a frescelor din capela Corpus Christi poate fi găsită în lucrările pe care Dana Jenei le-a dedicat goticului din Transilvania.

Capela a fost consacrată în 1401, pe cînd paroh era Nicolaus, absolvent de teologie la Viena, reîntors în patrie. Denumirea de Corpus Christi se datorează reprezentărilor miracolului transsubstanțierii, transformarea pîinii și a vinului în adevăratul Trup și Sînge al lui Hristos. Pentru a sărbători prezența reală a lui Iisus în Euharistie, papa Urban al IV-lea a instituit în 1264, la îndemnul lui Toma din Aquino, o sărbătoare specială, așa-numita Corpus Christi (Trupul și Sîngele Domnului). Tema care domină frescele acestui spațiu care a servit timp de secole drept capelă funerară este însă Judecata de Apoi, cu un accent special pus pe tema purgatoriului, o doctrină instituită în Biserica Romană în secolul al XIII-lea. Sînt reprezentate scene tipice din acest ciclu tematic: pe peretele de vest, deasupra accesului originar îl găsim pe arhanghelul Mihail, îngerul psihopomp, pedepsindu-l pe Lucifer; pe peretele de sud, martiriul sfinților Ștefan și Laurențiu, exemple pentru cei care s-au sacrificat pentru credință; răsplata drepților, marcată de încoronarea Fecioarei în cer, la est. Pe peretele nordic sînt reprezentate purgatoriul și actele de caritate necesare pentru salvarea sufletelor. Chiar dacă tematica este destul de șablonizată, vedem și reprezentări destul de rare. Spre exemplu, deasupra martiriilor sfinților Ștefan și Laurențiu găsim o imagine cu Iisus așteptîndu-i în ușa raiului pe cei drepți. De asemenea, îl vedem pe Iisus nemitarnic cu un ochi complet închis, reprezentare destul de rară. O altă imagine mai puțin întîlnită este reprezentarea așa-numitelor mise gregoriene, o serie de treizeci de mise votive spuse timp de treizeci de zile pentru eliberare unui suflet din purgatoriu. Tot în ciclul dedicat temei purgatoriului, vedem și ceea ce ar putea fi una din rarele reprezentări ale valahilor din Transilvania medievală.

Valahii în frescele din capela Corpus Christi

Prezența valahilor la Sînpetru este atestată de la sfîrșitul Evului Mediu, în partea de sud a așezării sașilor. După cum știm din alte exemple din Transilvania, valahii sînt vecinii marginali ai sașilor, care aveau casele și eventual o biserică ortodoxă situate dincolo de limes-ul comunității săsești. Cel mai cunoscut exemplu este cel al valahilor din Șcheii Brașovului, care găzduia și o comunitate destul de însemnată de bulgari. Cu alte cuvinte, ortodocșii sînt marginalii tipici ai comunităților săsești. La sfîrșitul secolului al XIV-lea sînt și nevoiașii paradigmatici, cu mult mai săraci decît membrii comunității sașilor. Așadar, nu este de mirare că vedem ceea ce specialiștii au speculat a fi ciobani valahi (unul dintre ei cu cușma tipică pe care ciobanii din Transilvania o poartă și astăzi) primind pomană de la vecinii lor mai înstăriți (bani, haine etc.). Valahii apar în scena purgatoriului. Efectul carității distribuite valahilor se vede imediat: un suflet (reprezentat de o ființă asexuată dezbrăcată) iese dintr-un cazan de foc, de îndată ce ciobanii valahi sînt miluiți.

Deși realizate în maniera goticului provincial (Dana Jenei), frescele din capela Corpus Christi de la Sînpetru au multe elemente inedite, care pot impresiona chiar și călătorul versat sau estetul sațiat de gotic. De asemenea, invită la speculație scolastică. Ce ar trebui să înțelegem din faptul că multe din crucile de consacrare originale au suprapuse graffiti ale crucii Țării Sfinte, un simbol foarte folosit în iconografia cruciată? Știm că au plecat cruciați dintre sașii din Țara Bîrsei. Putem doar specula despre prezența unor astfel de simboluri în capela Corpus Christi de la Sînpetru. Ceea ce este sigur este că merită scurtul drum de la Brașov pentru o vizită.

Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturgist.