Regina din Saba

Într-un fragment misterios din Evanghelie (Mat. 12, 42 și Luc. 11, 24), Hristos ne-o înfățișează, atunci cînd vorbește despre Judecata viitoare, pe regina din Saba slăvită „pentru că a venit de la marginile pămîntului pentru a auzi înțelepciunea lui Solomon”, în vreme ce fiii lui Avraam vor fi condamnați pentru că l-au respins pe Cel „care este mai mult decît Solomon”. Acest fragment ne îndreptățește să vedem în regina din Saba, alături de Enoh și de Melchisedec, o sfîntă a religiei cosmice. (...)

Să nu uităm că Solomon era plin de înțelepciune și renumele lui se întindea în tot Orientul: „Și a dat Dumnezeu lui Solomon înțelepciune și pricepere foarte mare și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. Și era înțelepciunea lui Solomon mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului (...)” (3 Reg. 4, 29-30 și 34). Tradiția îi atribuie Cărțile sapiențiale: Cartea Pildelor, Ecleziastul și Înțelepciunea. „Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înțelepciunea cu cuvinte greu de înțeles” (3 Reg. 10, 1). Poate că există, la început, din partea reginei o anumită curiozitate în privința acestui conducător despre care se spun lucruri minunate și dorința de a vedea dacă își merită reputația. Enigma este o piatră de încercare la fiii Orientului. Să ne amintim de cea pe care filistenii i-o vor adresa lui Solomon: „Ce e mai dulce ca mierea și ce e mai tare ca leul?” (Jud. 14, 18). Rabinii evrei își vor imagina enigmele care i-au fost înfățișate lui Solomon de către regină: „O femeie îi spune fiului său: Tatăl tău este și tatăl meu. Bunicul tău este soțul meu. Tu ești fiul meu și eu sînt sora ta”.

Așadar, exista, dinspre regină, o parte de curiozitate. Dar exista, de asemenea, în adîncul inimii ei o iubire ascunsă de înțelepciune. (...) Astfel, căutarea înțelepciunii divine este cea care a condus-o de la început pe regina din Saba pe drumul deșertului. Să însemne oare că s-a convertit la Dumnezeul lui Israel? Este ceea ce afirmă Coranul, care vede în ea o idolatră, o adoratoare a soarelui, care aderă apoi la monoteism (27, 43). Dar nimic nu ne asigură că lucrurile ar fi stat așa. Ea îl adora deja pe adevăratul Dumnezeu grație revelării Lui în lume și în conștiință și a salutat în Solomon o revelație mai deplină. Totuși, a rămas în rînduiala căreia îi aparținea. La fel, Melchisedec, preotul Dumnezeului Cel Preaînalt, a salutat în Avraam un nou legămînt, dar a rămas preot potrivit propriei rînduieli. De asemenea, Ioan Botezătorul, care anunță venirea unei rînduieli încă și mai minunate, dar rămîne în rînduiala lui: „Cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decît el”.

Vechiul Testament ne-a arătat, așadar, prin regina din Saba modelul păgînilor cu suflet drept, care Îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate. (...) Ceea ce cuvîntul lui Hristos ne învață, în continuare, este nu numai faptul că toate popoarele vor fi chemate, într-o zi, la Împărăție, ci și că păgînii, care au căutat înțelepciunea, s-au făcut deja fii ai Împărăției. Într-adevăr, regina din Saba nu este privită de Hristos din perspectiva istoriei sale trecute, ca o simplă prefigurare, ci ne este arătată în viitor, la Înviere, împărtășindu-se de slava sfinților. Astfel, Hristos ne spune că sufletele păgîne care L-au căutat pe Dumnezeu în sinceritatea inimii lor aparțin Bisericii, prin ceea ce în teologie se numește botezul dorinței, și fac parte dintre cei aleși.

Așadar, tradiția poporului creștin are deplin temei de a o cinsti pe regina din Saba. Am vrea să încheiem revenind la chipul ei cel mai familiar tradiției creștine, ilustrat de capodopera lui Piero della Francesca de la Arezzo, pe care îl regăsim la Angelo Gaddi în Biserica Santa Croce din Florența și în vitraliile de la Saint Martin-ès-Vignes și Saint-Pantaléon din Troyes: regina se află în genunchi în fața podului care traversează Pîrîul Cedrilor, unde a recunoscut lemnul viitoarei cruci. Desigur, este vorba despre o legendă, provenind, poate, dintr-o confuzie între regină și Sibilă. Totuși, ea rămîne expresia unui adevăr profund pentru că Înțelepciunea pe care o căutase regina de la Răsărit era deja cea care avea să se întrupeze într-o zi în Iisus și să fie pironită pe cruce. Astfel, regina din Saba pare a fi expresia tainicei Veniri a lui Hristos în sufletul păgîn.

(fragment din cartea Sfinții păgîni ai Vechiului Testament, traducere de Miruna Tătaru-Cazaban, în curs de apariție la Editura Spandugino)